Observatorul Prahovean publică un nou articol semnat de jurnalista Lydia Nesterenko, care s-a refugiat în Prahova timp de aproape trei luni, apoi a revenit acasă, în Ucraina. Astăzi, Lydia scrie despre femeile din țara sa, care au devenit prizonieri de război ai ocupanților ruși.
Aproape tot timpul în care a fost în captivitate, spune Victoria, nu a fost complet conștientă de soarta fiicei sale de 5 ani.
La sfârșitul lunii octombrie, 108 femei ucrainene au fost eliberate printr-un schimb de prizonieri captivi in Rusia. Victoria Obidina, un medic militar care a fost separată de fiica ei Alisa la Azovstal, s-a întors și ea în Ucraina dupa schimbul de prizonieri. Femeia încă nu și-a văzut copilul.
În prezent, Alisa și bunica ei locuiesc în Polonia, iar copilul și-a petrecut primele 1,5 luni de război cu mama ei într-un buncăr de pe Azovstal. Victoria Obidina a petrecut aproape șase luni în captivitate. Acum, pentru a-și vedea fiica, trebuie mai întâi să obțină un pașaport străin.
Aproape tot timpul în care a fost în captivitate, spune Victoria, nu a fost complet conștientă de soarta fiicei sale de 5 ani.
Alisa își amintește șederea la „Azovstal” fără tragere de inimă: spune că era frig și foame, iar terciul nu era servit pe farfurie, ci într-un pahar. „Este un război, cădeau bombe”, spune fata.
La începutul lunii mai, civili au fost evacuați din Azovstal, Victoria a ieșit și ea din buncăr cu Alisa, dar femeia nu a trecut de screening, pentru că ocupanții știau că este medic militar. Pentru a o împiedica pe Alisa să ajungă într-un orfelinat, mama ei din lagărul de refugiați a dat-o unei femei aproape necunoscute, Valeria, care s-a oferit voluntar să ducă copilul la Zaporizhzhia. Mai târziu, bunica fetei a venit să o viziteze și a dus-o în Polonia.
În timp ce era în captivitate, Victoria știa că fiica ei a ajuns la Zaporozhye, dar nu stia dacă și-a întâlnit rudele – nu existau astfel de informații. În tot acest timp, ea a cerut în captivitate să i se permită să-și sune părinții. Acest lucru a fost permis numai după 5 luni.
În noua ei viață, Victoria va pleca pentru prima dată în străinătate pentru a se odihni, a-și cunoaște familia, o va lua pe Alisa și mai târziu se va întoarce în Ucraina.
De la începutul lunii martie, Mariupol este blocat de forțele de ocupație ale Federației Ruse. Rușii au aruncat fără milă bombe asupra orașului – pe maternitatea Mariupol, teatrul de drama și alte clădiri în care erau cazați civili.
La mijlocul lunii mai, apărătorii „Azovstal” au părăsit teritoriul uzinei.
Au ținut apărarea mai mult de 80 de zile. După aceea, Mariupol a fost sub ocupație deplină.
La 17 octombrie, 108 femei ucrainene au fost eliberate din captivitatea rusă. Printre acestea se numără 37 de femei evacuate din Azovstal, 11 ofițeri și 85 de soldați și sergenți.
FOTO
Versiunea în limba ucraineană a articolului
Майже весь час перебування у полоні, каже Вікторія, вона остаточно не знала про долю своєї 5-річної доньки.
В кінця жовтня обміняли з російського полону 108 українок. Також під час великого жіночого обміну повернулася в Україну Вікторія Обідіна – військовий медик, яку розлучили з донькою Алісою на „Азовсталі”. Жінка досі не побачилась з дитиною.
Наразі Аліса з бабусею живуть у Польщі, а перші 1,5 місяця війни дитина провела з мамою у бункері на „Азовсталі”. Вікторія Обідіна майже півроку пробула у полоні. Тепер, щоб побачитись з донькою, їй спочатку потрібно зробити закордонний паспорт.
Майже весь час перебування у полоні, каже Вікторія, вона остаточно не знала про долю своєї 5-річної доньки.
Аліса про перебування на „Азовсталі” згадує неохоче: каже, що було холодно й голодно, а кашу давали не у тарілці, а в стакані. „Це війна, бомби падали”, – каже дівчинка.
На початку травня з „Азовсталі” евакуйовували цивільних, Вікторія теж вийшла з Алісою з бункера, але жінка не пройшла фільтрацію, адже окупанти знали, що вона військовий медик. Щоб Аліса не потрапила до дитячого будинку, мати у таборі для біженців віддала її майже незнайомій жінці Валерії, вона зголосилася вивезти дитину до Запоріжжя. Згодом до дівчинки приїхала бабуся й забрала її до Польщі.
У полоні Вікторія знала, що її донька дісталася Запоріжжя, але чи зустрілася з рідними, – такої інформації не було. Весь цей час вона просила в полоні, щоб їй дозволили зателефонувати батькам. Це дозволили лише через 5 місяців.
У новому житті Вікторія уперше поїде за кордон, щоб перепочити, зустрітися з родиною, забрати Алісу й згодом повернутися до України.
З початку березня Маріуполь перебував у блокаді окупаційних військ РФ. Росіяни безжально скидали бомби на місто – на Маріупольський пологовий будинок, драматичний театр та інші будівлі, в яких перебували мирні люди.
У середині травня захисники «Азовсталі» вийшли з території заводу.
Вони тримали оборону понад 80 днів. Після цього Маріуполь опинився в повній окупації.
17 жовтня з російського полону звільнили 108 українських жінок. Серед них 37 жінок, евакуйованих з „Азовсталі”, 11 офіцерів та 85 – рядових та сержантів.
