Incendiul din clubul Colectiv a avut loc în noaptea de vineri 30 octombrie 2015, în incinta unui club situat în sectorul 4 din București, într-o fostă hală a fabricii Pionierul. Incendiul s-a declanșat în timpul unui concert gratuit al trupei Goodbye to Gravity, cu ocazia lansării albumului „Mantras of War”.
Conform datelor oficiale, focul a fost provocat de către artificiile folosite în timpul concertului, artificii care au dus la aprinderea buretelui poliuretanic de slabă calitate, neignifugat, folosit pentru antifonare de pe un stâlp al clădirii.
Flăcările s-au extins foarte repede în tot clubul provocând leziuni – în unele situații cauzatoare de moarte, prin combustie, asfixie, intoxicații cu monoxid de carbon și alte gaze.
Amploarea evenimentului a determinat Ministerul de Interne să instituie Planul roșu de intervenție, iar Guvernul României a decretat trei zile de doliu național. Ca urmare a protestelor masive care au urmat incendiului, au demisionat pe 4 noiembrie 2015 Victor Ponta, împreună cu guvernul său, și primarul Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, ajuns mai târziu la închisoare.
În urma incendiului din 30 octombrie, la clubul Colectiv au decedat un număr de 64 de persoane. În afară de cele 26 de persoane decedate în incinta clubului și de una care a murit în drum spre spital, în faza inițială au fost identificate alte 186 de persoane rănite, din care 146 au fost spitalizate. În săptămânile de după incendiu au decedat alte 33 de persoane.
Cam așa sună statistica sumbră. În spatele acestor cifre sumbre se ascund adevăratele probleme cauzatoare de moarte din societatea românească. Niciodată nu suntem pregătiți. Și nu este vorba doar despre România (vezi AICI drama de acum câteva ore din Coreea de Sud, soldată cu 151 de decese), dar despre România ne interesează cel mai mult.
S-a ieșit în stradă după Colectiv. Ca să ce? Ce am cerut și cu ce ne-am ales? Cu NIMIC!
După o astfel de tragedie, pe lângă compasiune, apare revolta. S-a întâmplat, nimic nu se mai poate face pentru cei plecați, dar se poate face mai mult pentru cei rămași. Nu poți reda viața acelor oameni, nu poți șterge traumele psihice pe viață ale răniților și familiilor celor dispăruți, dar faci tot ceea ce este omenește posibil să nu se mai întâmple.
S-a schimbat o guvernare. Mai întâi s-a trecut la interimat, apoi la alegeri. S-a votat contra stângii, nu de dragul dreptei, pentru că erau la fel de neplăcuți. Cum se guvernează acum? Contrar semnalului dat la vot. Parte din dreapta de acum și-a dat mâna cu stânga de atunci și anii au trecut… Nu zic că ar fi avut mai mult succes cei care se aliaseră după vot, pentru că am văzut ce scandalagii sunt și în ce direcții au tras, oricum nu aveam alternative, dar măcar s-ar fi respectat sancțiunea dată la urne celor care își bătuseră joc în anii postrevoluționari. Măcar atât…
Au existat vinovați de serviciu. Unii au murit în timpul procesului, alții au ajuns după gratii. Palidă reparație morală pentru cei rămași. Eu așteptau mai mult decât atât, mai mult decât condamnări. Oamenii încă așteaptă reformarea sistemului sanitar, cel care s-a dovedit că a ucis mai mult decât focul în mod direct.
A venit pandemia. Au decis să cumpere pe banii noștri milioane de vaccinuri în plus, pe care au ajuns să le arunce, dar să le achite. Și circul nu se termină aici. Ar fi fost banii pentru spitale noi, pentru combaterea infecțiilor nosocomiale, pentru aparatură nouă.
Au ars iar oameni de vii în spitale. Au murit spunându-li-se că au fost aduși acolo ca să fie salvați. Cât cinism! Acum nu a mai plătit nimeni pentru arșii din pandemie. Nici nu mai știu câte secții au luat foc, nici nu mai are sens să mă mai uit pe arhiva de știri. Au fost mult prea multe, trecute cu vederea în anchete fără rezultat, ferite de comunicarea publică. Acum nu mai aveau patroni de club sau de firmă de artificii pe care să îi învinovățească. În cazurile spitalelor vinovații sunt direct din sistem, deci nu avem vinovați, nici procese. Și tot acest cancer sistemic a continuat să genereze metastaze. De asta spun că nimic nu s-a schimbat, deși s-ar fi putut.
Și dacă tot am vorbit despre cancer, încă mai întreb de ce nu se cumpără tomografe computerizate pentru marile spitale de stat? De ce tot la privat sunt, de ce tot închiriate? Dacă nu ai bani pentru o investigație la timp, mori cu zile. Câți își permit să se caute de sănătate în sistemul privat?
Te omoară sistemul public, cel care dacă ar fi fost cu adevărat reformat ar fi reprezentat cea mai bună reparație morală pentru cei care au pierit (în zadar!), pentru cei care din puținul lor plătesc contribuții la sistemul public de sănătate.
