După ce ministrul Apărării, Vasile Dîncu, a declarat că tinerii care nu au făcut armata pot fi mobilizați la locul de muncă, Observatorul Prahovean a solicitat MApN să detalieze ce înseamnă această procedură.
Ministrul Apărării, Vasile Dîncu, a venit ieri cu noi precizări despre mobilizarea bărbaților în caz de război. Acesta a declarat că persoanele care nu au efectuat stagiul militar nu pot fi mobilizați în armată, ci doar ”în zona civilă, la locul de muncă”.
„Nu poți să încorporezi și să să mobilizezi tinerii care nu au făcut stagiul militar. Fără pregătire militară nu te poate mobiliza nimeni. Sigur, poți să fii mobilizat la locul de muncă, într-o zonă din asta civilă într-o perioadă ca asta, pentru că sunt legi. Asta doar în cazul în care este război” a declarat Dîncu la Antena 3.
Detalii aici: Ministrul Apărării: Tinerii care nu au făcut armata pot fi mobilizați la locul de muncă
Observatorul Prahovean a solicitat MApN să detalieze ce înseamnă procedura mobilizării la locul de muncă. Iată ce răspuns am primit:
Prevederile privind mobilizarea la locul de muncă sunt cuprinse în Hotărârea de Guvern nr. 1204 din 4 octombrie 2007, completată de Hotărârea nr. 946 din 26 septembrie 2012.
Astfel, în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 29 din Legea nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare şi al art. 21 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, respectivul document stabileşte condiţiile şi modalităţile prin care se asigură, în caz de mobilizare sau de război, forţa de muncă necesară ministerelor, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, celorlalte instituţii publice şi operatorilor economici, în scopul punerii în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare, satisfacerii nevoilor de apărare şi asigurării continuităţii activităţilor economico-sociale pe timpul stării de asediu, la mobilizare şi pe timpul stării de război.
Astfel, forţa de muncă necesară se asigură, în condiţiile prezentei hotărâri, prin mobilizarea la locul de muncă a specialiştilor strict necesari, cu obligaţii militare, şi prin utilizarea personalului fără obligaţii militare.
Conform art. 1 alin.2 din legea nr. 477 / 2003, pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare cuprinde ansamblul de măsuri și de acțiuni care se stabilesc și se realizează din timp de pace, în vederea utilizării potențialului economic și uman al țării, pentru satisfacerea nevoilor de apărare și asigurarea continuității activităților economico-sociale în caz de mobilizare sau de război.
Observatorul Prahovean a consultat și Hotărârea nr. 1204/2007 privind asigurarea forţei de muncă necesare pe timpul stării de asediu, la mobilizare şi pe timpul stării de război din care redăm următoarele pasaje:
Responsabilităţi şi criterii privind mobilizarea la locul de muncă
Art. 2. –
(1) În sensul prezentei hotărâri, specialiştii strict necesari, cu obligaţii militare, care se pot mobiliza la locul de muncă se stabilesc dintre cetăţenii încorporabili şi rezerviştii din rezerva generală.
(2) Specialiştii cu obligaţii militare prevăzuţi la alin. (1) pot fi: personal încadrat pe funcţii de conducere, specialişti de înaltă calificare şi personal de execuţie strict necesar desfăşurării activităţilor.
(3) Rezerviştii voluntari, precum şi rezerviştii care au îndeplinit serviciul militar activ în ultimii 5 ani şi sunt cuprinşi în rezerva operaţională nu pot fi mobilizaţi la locul de muncă.
Art. 3. –
(1) În sensul prezentei hotărâri, personalul fără obligaţii militare care asigură forţa de muncă prevăzută la art. 1 alin. (2) se compune din cetăţenii apţi de muncă, alţii decât cei prevăzuţi la art. 2 alin. (2), care sunt:
a) necesari la punerea în aplicare a planului de mobilizare; sau
b) cuprinşi în formele de pregătire privind modul de acţiune în situaţii de urgenţă ori de pregătire în formaţiuni sanitar-voluntare.
(2) Personalul prevăzut la alin. (1) se asigură prin chemare la prestări de servicii în interes public, potrivit legii, sau prin continuarea activităţii la locul de muncă.
Art. 4. –
(1) Calitatea de mobilizat la locul de muncă nu îngrădeşte sau anulează dreptul unui rezervist sau cetăţean încorporabil de a deveni rezervist voluntar.
(2) Persoanele care compun forţa de muncă mobilizată la locul de muncă nu mai primesc alte însărcinări din partea organelor de evidenţă militară
(1) Stabilirea forţei de muncă necesare în scopul prevăzut la art. 1 alin. (1) pentru fiecare instituţie publică şi operator economic se face pe baza structurii organizatorice de funcţionare pe timp de război, necesară realizării sarcinilor prevăzute în planul de mobilizare şi satisfacerii nevoilor de apărare.
(2) Instituţiile publice şi operatorii economici cu sarcini la mobilizare au obligaţia să îşi asigure forţa de muncă necesară pentru realizarea integrală a sarcinilor cuprinse în planul de mobilizare şi pentru satisfacerea nevoilor de apărare pe timpul stării de urgenţă, al stării de asediu, la mobilizare şi pe timpul stării de război şi totodată să disponibilizeze personalul cu obligaţii militare stabilit din timp de pace pentru completarea unităţilor militare, în situaţiile prevăzute de lege.
(3) La chemarea cetăţenilor încorporabili şi rezerviştilor din rezerva generală, pentru completarea forţelor destinate apărării, se are în vedere ca la instituţiile publice şi operatorii economici să rămână personalul strict necesar realizării sarcinilor prevăzute în planul de mobilizare şi satisfacerii nevoilor de apărare.
Art. 6. –
(1) Instituţiile publice şi operatorii economici cu sarcini la mobilizare care au în structura organizatorică de funcţionare pe timp de pace specialişti de înaltă calificare în producţia de tehnică militară, în domeniul comunicaţiilor, transporturilor feroviare, navale şi aeriene, precum şi al asistenţei sanitare au obligaţia să îi menţină în evidenţa proprie până la împlinirea vârstei prevăzute de lege în vederea aducerii lor pentru asigurarea forţei de muncă la război.
(2) În cazul în care specialiştii prevăzuţi la alin. (1) îşi schimbă locul de muncă, noua instituţie publică sau operator economic cu care acesta are raporturi de muncă sau de serviciu are obligaţia să înştiinţeze instituţia publică sau operatorul economic la care acesta este menţinut în evidenţă.
Art. 7. –
Persoanele destinate să asigure forţa de muncă prevăzută la art. 1 alin. (2) urmează:
a) să îşi continue activitatea la locul de muncă;
b) să respecte programul de lucru al instituţiei publice şi operatorului economic stabilit pentru situaţiile prevăzute la art. 1;
c) să îndeplinească sarcinile privind limitarea urmărilor acţiunilor militare, care pot afecta funcţionarea instituţiei publice sau a operatorului economic.
Art. 8. –
(1) Se mobilizează la locul de muncă în procent de 100%, cu excepţia celor care se încadrează în prevederile art. 2 alin. (3), următoarele persoane:
a) cele alese sau numite în funcţii de demnitate publică, precum şi cele asimilate acestora;
b) înalţii funcţionari publici;
c) cele care încadrează instituţia prefectului;
d) cele alese în administraţia publică locală;
e) secretarii unităţilor administrativ-teritoriale;
f) cele care ocupă funcţii de conducere în instituţii publice şi operatori economici cu atribuţii în domeniul apărării;
g) specialiştii de înaltă calificare din domeniile nuclearo-electric, apă grea şi industrie de apărare;
h) cele din poliţia comunitară.
(2) Se mobilizează la locul de muncă în procent de până la 100%, cu excepţia celor care se încadrează în prevederile art. 2 alin. (3), persoanele care ocupă funcţii de conducere în administraţia publică centrală de specialitate şi specialiştii de înaltă calificare din următoarele domenii:
a) siderurgie;
b) metalurgie;
c) minerit;
d) extracţia şi prelucrarea petrolului şi gazelor;
e) cercetare;
f) producţie şi distribuţie de energie;
g) comunicaţii;
h) radiocomunicaţii;
i) poştă;
j) transport prin conducte;
k) transport feroviar, aerian şi naval.
