Declarația a fost făcută publică de cotidianul francez Le Figaro, citându-l pe reprezentantul permanent al Rusiei la Oficiul ONU de la Geneva, Gennadi Gatilov. Cinismul declarației este însoțit de nonsensul acuzației conform căreia vinovată de masacrul făcut de armata rusă este Ucraina.
Gennadi Gatilov: ”Suntem în favoarea opririi masacrului, dar trebuie să vă uitaţi la situaţia reală: masacrul este săvârşit de cealaltă parte, de radicalii ucraineni şi neonazişti.
Nu invadăm Ucraina, desfăşurăm operaţiuni militare limitate, pentru că nu s-a putut tolera mai multă suferinţă pentru ruşii care trăiesc de 8 ani în Donbass.
Încercăm să bombardăm într-un mod foarte delicat, fără a răni populaţiile civile. Avem un război informaţional. O mulţime de „ştiri false” sunt afişate pe ecranele de televiziune”.
În funcție de context, oficialii ruși motivează invadarea Ucrainei fie prin ”necesitatea” apărării etnicilor ruși de ”masacrul” la care au fost supuși de ucraineni timp de 8(!) ani, fie de teama aderării Ucrainei la NATO, pe care o consideră periculoasă prin prisma faptului că ar putea astfel să găzduiască armament nuclear.
Se nasc astfel două întrebări logice:
- Deși rușii au anexat sudul Ucrainei în 2014, cum de nu au reușit să își protejeze etnicii timp de 8 ani, într-o zonă pe care au controlat-o fără ca Ucraina să se opună? Prezența militară a Rusiei în zonă putea face posibilă oricând o intervenție, dacă masacrarea invocată de ei era reală.
- De ce și-ar amplasa NATO baze în Ucraina, dat fiind faptul că, dacă ar avea intenții agresive asupra Rusiei, ar putea lansa un presupus atac nuclear asupra acesteia, de la oricare bază deja existentă în orice altă parte a lumii?
În acest context, făcând abstracție de dreptul fiecărui stat de a-și alege drumul în istorie, Rusia continuă atacurile militare asupra obiectivelor civile din Ucraina, bombardând clădiri și ucigând ”în mod delicat”, ducând în paralel și un război informațional.