„Gurile” de care, cu atâta dragoste, părintele Nicolae Tănase, de la Valea Screzii, are grijă de zeci de ani s-au înmulțit, odată cu primirea în sânul comunității pe care o păstorește a 35 de copii refugiați. Sunt suflete nevinovate, fugite din calea bombardamentelor, alături de aparținători, toți din raionul Chilia, regiunea Odessa. Au ajuns aici, într-o noapte friguroasă de început de martie, fără să știe cui mai aparțin și care le este drumul.
Nu limba îi unește pe orfanii refugiați cu cei 328 de copii cărora părintele Tănase deja le este „tată” de ani de zile, ci dragostea față de credință și aproapele aflat în suferință.
„O bucată de pâine dacă ai, o împarți cu cel aflat în necaz”
Centrul Social Pro Vita, care își desfășoară activitatea în satele Valea Plopului și Valea Screzii a devenit „casă” pentru zecile de copii, treziți noaptea din somn, în zgomotul infernal al alarmelor de atac aerian.
Au fost urcați în autocare și au luat drumul necunoscutului. Copii orfani, copii deja traumatizați din cauza lipsei părinților, copii cu dizabilități locomotorii, tulburări cognitive și de somatizare. Copii cu vârste cuprinse între 5 și 18 ani, care nu au primit și, probabil, nu vor primi niciodată răspuns la întrebarea: „De ce?”
Micuții refugiați sunt și ei, acum, copiii din tabără sau copiii Părintelui
Pentru sătenii din Valea Plopului, micuții de care preotul Nicolae Tănase are grijă de atâta amar de ani sunt copiii din tabără sau copiii Părintelui. Lor, celor 328 de suflete, li s-au mai adăugat alți 35 de orfani. Orfani de mamă și tată, orfani de o țară pe care și-o doresc înapoi.
„Eu am o vorbă: toate imperiile au căzut când au atacat familiile!”
„Copii fără de părinți, fără de noroc, fără o patrie, acum. Dumnezeu, cu mare mila Lui, i-a ocrotit și i-a adus la noi. O bucată de pâine dacă ai, o împarți cu cel aflat în necaz. O fărâmă de căldură dacă poți să îi oferi unui suflet înghețat, o faci fără să pregeți. O vorbă bună, la fel. Asta înseamnă iubire creștină. Asta e adevărata omenie. Iar eu mai am o vorbă: să știți că toate imperiile au căzut când au lovit și au atacat familiile!”, spune, cu tristețe în glas, dar cu o putere lăuntrică greu de descris în cuvinte, părintele Tănase.
Micuții orfani au ajuns într-un loc în care răutatea și egoismul nu încap în dicționar
Copilașii ucraineni, alături de însoțitorii lor, au parcurs un drum istovitor până au ajuns în casele de tip familial din Vălenii de Munte și Posești. Sunt suflete venite dintr-un loc în care răul, egoismul și demența unora și-au pus puternic amprenta asupra unui popor devenit victimă în propria-i țară. Au ajuns, însă, într-un alt loc în care toate aceste cuvinte negre nu încap în dicționar.
„ Copiii sunt supuși unei evaluări complexe. Desfășurăm cu ei ședințe de consiliere, le oferim posibilitatea de a desfășura tot felul de activități recreaționale. Avem 3 voluntari care ne ajută cu traducerea, fiindcă ei nu cunosc decât limba ucraineană. Ușor, ușor, începem să îi învățăm, însă, și primele cuvinte în limba română. Între copiii noștri și ei s-a creat deja o frumoasă conexiune. La început erau înspăimântați, terorizați de-a dreptul. Fiind copii cu probleme de sănătate, tot conflictul din țara lor a fost resimțit mult mai puternic. Ne bucurăm acum să îi vedem mult mai deschiși, cooperanți și asta deoarece au înțeles că aici sunt în siguranță. Da, acesta este sentimentul care lor le lipsea: siguranța”, ne-a mărturisit Ana Tănase, vicepreședinte al Asociației Pro Vita.
Am întrebat-o de ce ar avea nevoie acești copii, mai ales că românii, cei mai mulți dintre ei, au dovedit, încă de la începutul conflictului de la graniță, că au suflet mare și că din puținul sau multul lor a fost și este loc și pentru ajutorarea celor necăjiți.
„Ne descurcăm, cu ajutorul lui Dumnezeu. Oamenii de bine ne-au fost și ne sunt alături. Mereu, însă, e nevoie de câte ceva. Acum, alimentele perisabile sau produsele de igienă ne sunt necesare. La fel, lemne pentru foc, deoarece noi avem centrale pe lemne. A, și traducători. Ne-ar ajuta foarte mult și alți voluntari vorbitori de limbă ucraineană”, ne-a mai spus Ana Tănase.
Sub oblăduirea părintelui Nicolae Tănase, copiii refugiați din Ucraina vor rămâne „cât va vrea Dumnezeu”.
„Doar El le știe și le așterne pe toate așa cum trebuie. Doar El va restaura liniștea și pacea printre oameni. Nedreptatea asta trebuie să înceteze. Și va înceta. Păcat că deja cu prețul atâtor vieți irosite. Gândul bun și pașnic să lumineze mintea fiecăruia și a tuturor”, a concluzionat părintele Nicolae Tănase.