Din dragoste pentru părintele ei, răpus de COVID -19, o tânără ploieșteancă vrea să deschidă o fundație cu ajutorul căreia să ofere sprijin familiilor ce au persoane dragi afectate de această boală. Sau celor care, aidoma ei, au pierdut pe cineva apropiat din cauza virusului SARS-CoV-2.
Blandiana Nicoleta Boyce își dorește, pe lângă asta, să facă voluntariat în secțiile COVID ale Spitalului Județean de Urgență Ploiești. Vrea să ajute, chiar dacă abia și-a pierdut tatăl și să lupte alături de cadrele medicale, fiindcă, spune ea, „nu mai permit să moară nimeni fără să fac nimic”.
Nicoleta Boyce și-a pierdut, azi noapte, una dintre cele mai dragi ființe. Tatăl ei se afla de o săptămână internat la SJU Ploiești, în stare foarte gravă, cu 80% din capacitatea plămânilor afectată.
„S-a stins azi noapte. Decent, în liniște și cu bun simț, așa cum a trăit o viață. Pentru el nu se mai poate face nimic, dar sunt alte zeci, sute de oameni care strigă disperat după ajutor de pe un pat de spital. Sunt familii care nu știu nimic de starea celor dragi, sunt familii care, efectiv, nu au bani ca să își îngroape morții răpuși de COVID -19.”
Asociație în memoria tatălui răpus de COVID -19
În acest sens, ploieșteanca își direcționează toți banii pe care îi are agonisiți, undeva la 10.000 de euro, pentru a deschide, în memoria părintelui său, Fundația „Constantin Condrici”.
Chiar dacă viața a îngenunchiat-o, chiar dacă trece prin momente dramatice, tânăra de 32 de ani găsește puterea și resursele necesare să să adune. Și să vrea să facă bine altor familii care au bolnavi infectați cu SARS-CoV-2. Fiindcă cea mai importantă întrebare pentru Blandiana Nicoleta Boyce rămâne, după ce își va înmormânta miercuri tatăl,: „ce facem pentru alții?”
Iar ea a găsit răspunsul. Asociația „Constantin Condrici” va lua ființă cu ajutorul celor peste 100 de oameni care îi stau alături ploieștencei atât în acest demers, cât și în ceea ce privește dorința ei de a fi voluntar în secțiile COVID -19 ale SJU Ploiești.
E atâta durere în Spitalul Județean Ploiești
Tata s-a dus, povestește Blandiana Nicoleta, dar sunt atâția aparținători care au suflete dragi internate în secțiile COVID. Nu pot afla vești despre ele decât după ce stau și 20 de ore, apelând liniile de contact ale spitalului. Personalul nu face față responsabilităților imense.
Sunt bolnavi care atârnă pe un pat de spital, așa cum a fost și părintele meu și care nu primesc o vorbă caldă, un pahar cu apă sau o lingură cu mâncare. Fiindcă urgențele vin pe bandă rulantă. Aparținătorii nu pot lua legătura cu cei bolnavi, nu le pot alina durerea, fiindcă acesta e protocolul. E durere multă în Spitalul Județean, iar durerea crește când îți iei omul drag, așa cum am făcut eu astăzi, într-un coșciug sigilat.
„Tati, regret că nu am putut face mai mult și frustrarea că tu te-ai stins în câteva zile mă face să vreau să continui lupta pentru alți oameni disperați și bolnavi ca tine.”
este mesajul emoționant al tinerei care, odată ce își va conduce tatăl pe ultimul drum va demara procedura de înființare a Fundației „Constantin Condrici”. Una menită să fie, așa cum menționam, mână întinsă și sprijin pentru bolnavii de COVID 19 și ale lor familii.
Foarte buna ideea. Dar decat sa stati in UPU, mai bine ati incerca sa convingeti oamenii sa se vaccineze. Si exemplul negativ are o putere mare de convingere. Dumnezeu sa-l odihneasca!