Pentru că este încă internat și ține neapărat să iasă cu bine din spital, am convenit să-i protejăm identitatea și să-i redăm integral povestea, în fapt calvarul interacțiunii cu sistemul sanitar românesc.
Cititorul nostru a decis să ne povestească în exclusivitate, dorind ca oamenii să știe ce-i așteaptă, în cazul în care ajung într-o astfel de situație. Pe scurt, dincolo de condițiile de spitalizare, este vorba despre pasarea telefonică între autoritățile medicale și adevărata aventură pentru care trebuie să te lupți, ca asimptomatic, în tentativa de a obține concediul medical de 14 zile, cât timp nu ai voie să mergi la muncă.
Omul și-a ratat concediul, dar veți vedea că aceasta este cea mai mică problemă pe care o are:
”În data de 4 august am trecut granița în Grecia, după ce am avut un test făcut în țară. neconcludent, iar soția mea unul negativ. La graniță am fost retestați. Pe data de 7 august am fost contactat și anunțat că testul meu a ieșit pozitiv. Grecii păreau foarte implicați și interesați de problemă.
În cel mai scurt timp am fost vizitat de un medic, care era foarte interesat de starea mea de sănătate. Constatând că nu am simptome, mi-a dat ca opțiuni revenirea în țară ori carantina în Grecia, timp de 14 zile.
Am ales să revin în țară, considerând că e normal să am parte de alt tratament în propria țară, fiind un plătitor de taxe și impozite în țara mea. O presupunere total eronată…
Menționez că am plecat în concediu cu mașina personală. Sâmbătă, la prima oră a dimineții, am luat legătura cu cei de la D.S.P. Prahova, explicându-le situația.
Surpriza mare a fost atunci când la ei nu apăream în nici un fel, anunțându-mă că nu au cu ce să mă ajute în lipsa unui test concret(?) de coronavirus. Mi-au spus că nu e rău ca un cetățean model să stea izolat 14 zile, din propria inițiativă, dar legal nu am nici o obligație.(nu au părut interesați de sănătatea mea, să fle dacă am simptome, care mi-e starea generală, nici nu au luat în calcul efectuatea vreunui test de către ei).
Le-am propus ca variantă să refac din banii mei testul. Responsabil fiind, nu mă puteam duce la serviciu așa, plus că aveam o oarecare speranță ca testul să fi dat eroare. Nu au avut nimic împotrivă…
Luni, la prima oră, mi-am refacut testul, fără să iau contact cu nimeni, iar marti dimineața am primit rezultatul … pozitiv.
Am anunțat la D.S.P. că acum am testul și că am nevoie de concediu medical, pentru că miercuri trebuia să revin la muncă, dar mi-au zis să aștept, să mă introducă în baza lor de date.”
Începe circul…
”După zeci de telefoane și câteva ore de așteptări, mi-au răspuns din nou și m-au informat că medicalul mi-l dă medicul de familie.
Medicul de familie mi-a spus că soția poate beneficia de medical, dar eu nu pot, pentru că nu este legislație pentru așa ceva, cea mai bună variantă fiind să sun la ambulanță. Aceasta ar fi trebuit să mă ducă la un specialist (virusolog), care să-mi dea medical, apoi ambulanța să mă readucă acasă.
Același lucru mi-au spus și cei de la D.S.P., pe care i-am contactat din nou, deși depășiți, ca de fiecare dată, de situație.
Presat fiind de cei de la locul de muncă, să le dau un medical (n.r. – concediu), am sunat la 112, explicând situația. Mi-au făcut legatura cu o „doamna”, dacă pot să-i spun așa, de la ambulanță, care m-a făcut să mă simt ca cel mai josnic om, țipând la mine. Încerca să îmi spună că medicul de familie îmi dă medical, însă nu mă lăsa să vorbesc și să-i explic că medicul de familie mă expediase pe acest traseu. M-a asigurat că o să am parte de o surpriză, pe un ton care nu îmi dădea voie să mai spun ceva…
M-am simțit într-un fel amenințat, aceeasi impresie a având-o și soția mea!
Nu știu dacă întâmplător sau nu, dar după ce am ajuns la spital cu ambulanța, doamna asistentă m-a întrebat dacă am simptome, apoi m-a asigurat că o să am.
Părea depășită de situatie, de numărul mare de pacienți și dezamăgită de tot ce înseamnă D.S.P.. Practic, eram de aceeași părere, în plus mă simțeam speriat de conditiile din spital și de neputința personalului.
În acest moment, nu stiu nimic sigur, la nouă zile de la primul test, dar se pare că o să mai stau vreo 2-3 zile în spital, ocupând un pat nefolositor pentru mine, dar poate vital pentru o altă persoană.
Dacă necesitam internare, de ce nu am fost internat de când i-am anunțat. Se întâmplă toate acestea pentru că, în momentul de față, nu există cadrul legal, care permite persoanelor cu covid, dar fară simptome, să stea izolate și să beneficieze de 14 zile amărâte de concediu, fără spitalizare. Probabil, pentru ei nu e o prioritate sau poate au fost luați prin surprindere, ca de fiecare dată.”
În cursul acestei zile, pacientul a fost mutat din mizeria de la SJU Ploiești, la Spitalul CFR Ploiești, precizându-ne că ”nu se pot compara condițiile”.
foto 360 medical
functionarii de la DSP Prahova ( cel putin) sunt niste incompetenti…niste pilosi bugetari care stau inchisi ( nu poti sa treci de portar) in birouri si nu se sinchisesc…nu le pasa…nu stiu nimic…nu ii intereseaza…mai mult, acuma guvernul le-a marit salariile cu 30% pentru ca nu-si fac treaba…si noi am sunat de zeci de ori si nu i-a interesat NIMICA…toate informatiile de care am avut nevoie le-am aflat de la telverde Covid…ne-a raspuns imediat si cand nu a stiut raspunsul…ne-a sunat…deci se poate, numai ca trebuie sa pui oamenii potriviti la locul potrivit…la noi sunt numai pile, pe un loc caldut…fara raspundere…Cand le-am cerut un document ca s-a terminat perioada de izolare ca sa poata circula tataie de la Ploiesti la Oravita…mi-au spus ca sa circule intre 11 si 13…TOTALA INCOMPETENTA, lipsa de empatie…