Ion Ficior avea 90 de ani. El a fost condamnat în martie 2017 la 20 de ani de închisoare pentru moartea a 103 deținuți la lagărul de la Periprava, între 1958 şi 1963. Ficior a murit miercuri la spitalul penitenciar Jilava.
Ioan Ficior a fost trimis în judecată în august 2014, fiind acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici, fiind înregistrate 103 decese.
„Din probele administrate în cauză până la acest moment a reieşit faptul că regimul de detenţie aplicat de către Ficior Ioan, în perioada în care a deţinut funcţii de conducere în cadrul Coloniei Periprava, a fost unul menit să ducă la lichidarea fizică a deţinuţilor politici prin metode directe şi indirecte precum: condiţii de detenţie mizerabile şi inumane, rele tratamente; lipsa hranei adecvate; frigul extrem din barăci şi aglomerare excesivă; lipsa apei potabile care era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre; lipsa medicamentelor şi a asistenţei medicale sau refuzul de a acorda asistenţă medicală adecvată; aplicarea de pedepse aspre pentru abateri minore de la regulament”, au arătat procurorii Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în rechizitoriu.
În motivarea instanței au fost detaliate câteva dintre metodele utilizate de Ficior:
– expunerea deținuților la condiții de viață mizerabile, degradante, inumane;
– lipsa hranei, calitatea slabă a acesteia;
– lipsa apei potabile, oferirea spre consum a apei nefiltrate, luate direct din Dunăre (ceea ce a condus la îmbolnăvirea în masă a deținuților și la decesul multora);
– lipsa medicamentelor, lipsa asistenței medicale, lăsarea fără ajutor a celor care necesitau o atare asistență (ceea ce a condus la decese pentru boli curabile și care tratate, nu ar fi avut ca rezultat decesul);
– bătăi fizice aplicate deținuților pentru motive de cele mai multe ori nejustificate, pentru neîndeplinirea normei de muncă ;
– stabilirea unor norme de muncă aproape imposibil de făcut, atât pentru cei apți, dar mai ales pentru inapți, cu consecința lovirii și înfometării celor care nu reușeau;
– izolarea, interzicerea oricărui contact cu familia, interdicția pentru deținuți de a primi și trimite scrisori, de a primi pachete, de a avea dreptul la vorbitor;
– pedepsirea cu izolarea a deținuților, pentru lungi perioade, timp în care nu mâncau decât o dată la trei zile și erau obligați să stea direct pe ciment, fapt ce a fost de natură să contribuie la instalarea bolilor de plămâni, a bolilor digestive;
– condițiile de lucru improprii, ținerea deținuților cu picioarele în apă, în umezeală, cu hainele ude, fără o protecție adecvată, în special a celor care lucrau la stuf;
– aglomerarea excesivă din barăci, frigul pe care deținuții au fost obligați să îl suporte, lipsa hainelor groase pentru sezonul rece.
sursa digi24.ro – foto radioiasi.ro
