Liviu Drăghici, profesor la Liceul Tehnologic Administrativ și de Servicii „Victor Slăvescu” Ploiești, le-a explicat elevilor cum funcționează bugetul de stat și sistemul de taxe și impozite. În locul unei lecții plictisitoare, dascălul a optat pentru o discuție liberă, bazată pe exemple din viața reală. Dialogul a fost postat ulterior de profesorul Drăghici, pe pagina sa de Facebook.
Mesajul postat pe Facebook de profesorul Liviu Drăghici: CUTIA BINELUI COMUN
Astăzi la contabilitate am vorbit despre impozite. Și i-am întrebat pe elevi dacă e bine sa plătim impozite. Am auzit toate răspunsurile posibile dar, pentru ca erau mai mulți de „NU” am ales sa opresc discuția.
– Ne vom juca un joc. Se numește „CUTIA BINELUI COMUN”. Cine are 50 de bani la el în monede de 10 bani, sa vina în față. Și o sa împrumut și eu un pic penarul ăsta.
Au ieșit 5 elevi. Am continuat cu instrucțiunile:
Citește și Liviu Drăghici, poetul din peluză: “Aveam un profesor de fizică care ne explica forțele cu pumnii”
– Eu voi ieși pe hol și voi veți veni pe rand și veți pune în cutie cât considerați. Puteți sa nu puneți nimic sau puteți sa puneți oricât între una și 5 monede. La final voi dubla suma stransa și va voi împărți toti banii în mod egal, indiferent de cât a pus fiecare.
Am ieșit pe hol și i-am așteptat pe fiecare. 4 elevi au pus câte 50 de bani, unul nu a pus nimic. Am revenit în clasa:
– Minimul posibil este 0, maximul posibil este 25. Cât credeți ca avem în cutie?
Răspunsurile au variat între 1 leu și 2.5 lei.
– Avem 2 lei adică 4 după ce ii dublez eu. Înseamnă că fiecare din cei 5 veți primi câte 80 de bani. 4 dintre voi au făcut profit 30 de bani dar cineva are acum 1.3 lei. Ce credeți despre asta?
– Bravo lui ca a fost smecher -a comentat unul dintre băieți.
– Daaa…smecher pe banii noștri. Data viitoare nu mai punem nici noi. Și sa vedem atunci daca mai se strânge ceva.
Le-am dat elevilor banii și penarul și am tras concluziile:
– Vedeți voi…cutia binelui comun, penarul ăsta, e de fapt bugetul de stat. La care fiecare suntem obligați sa contribuim direct (prin impozitele pe clădiri, autoturisme, salarii, venituri etc) sau indirect (prin achizițiile pe care le facem și care implica TVA sau accize). Doar ca unii prefera sa se sustragă de la plata făcând ceea ce se numește evaziune fiscala. Iar pe termen scurt ei sunt în câștig și cei corecți în pierdere.
Am făcut o pauza pentru efect, apoi am continuat:
– Ulterior, din frustrare, o parte din cei corecți se vor sustrage și ei de la plata și cutia binelui comun va fi din ce în ce mai goala. Iar pe termen lung avem de pierdut toți, inclusiv cei care s-au sustras de la plata. Ca vor merge pe același drumuri proaste, copiii lor vor ajunge la aceleași scoli prost dotate etc.
– Lăsați domn profesor ca la cât se fura în tara asta și la cum sunt folosite impozitele…
– De acord. Dar faptul ca unii fura nu înseamnă că trebuie sa o facem și noi. Iar faptul ca impozitele sunt folosite ineficient nu e un argument sa nu mai plătim.
– Și atunci ce sa facem?
– Sa plătim impozite și sa ii tragem la răspundere pe cei care le administrează prost sau cu interes.
– Pare ușor când ne povestiți dvs. Dar cum sa facem asta?
– Primul pas ar fi sa cerem bon la magazin sau bilet la microbuz sau la tren. Apoi ar trebui sa semnalam orice derapaj.
– Adică sa fim sifoane domnu? Ca ăia de la FCSB?
Am râs aproape toți.
– Faptul ca semnalezi un furt nu înseamnă că ești „sifon” ci ca faci un bine societății. Și pe termen lung ne va fi un pic mai bine tuturor.
Cocalarul asta n-are ce cauta intr-o scoala. Sa se multumeasca cu peluza!