La modul declarativ, România a susținut în ultimii ani că dorește să treacă de la leu la euro. În realitate, nu a făcut mai nimic în privința îndeplinirii criteriilor care să permită să avem oficial euro ca monedă.
Greu de spus dacă trecerea la moneda euro nu ar avea un impact negativ asupra prețurilor, în condițiile în care ne-am obișnuit să activăm pe o piață speculativă ori de câte ori se ivește ocazia.
Astfel, ”rotunjirea” prețurilor nu s-ar fi făcut în niciun caz în favoarea cumpărătorului final, așa că puterea de cumpărare are toate șansele să scadă.
Cert este că un raport al Comisiei Europene ne scoate deocamdată din scenariul adoptării monedei euro în România.
Raportul de convergenţă din 2024 evaluează progresele realizate de Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, România şi Suedia în direcţia aderării la zona euro.
Acestea sunt cele şase state membre din afara zonei euro care s-au angajat din punct de vedere juridic să adopte moneda euro.
Legislaţia din România nu este pe deplin compatibilă cu obligaţia de conformitate prevăzută la articolul 131 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. România nu îndeplineşte criteriul de stabilitate a preţurilor, pe cel privind finanţele publice, nu îndeplineşte criteriul cursului de schimb şi criteriul de convergenţă a ratelor dobânzii pe termen lung.
În raportul Comisiei Europene se arată că aderarea la zona euro este un proces deschis, care se bazează pe anumite norme. Documentul se bazează pe criteriile de convergenţă, denumite uneori şi „criteriile de la Maastricht”, care sunt prevăzute la articolul 140 alineatul (1) din TFUE.
Printre aceste criterii de convergenţă se numără stabilitatea preţurilor, soliditatea finanţelor publice, stabilitatea cursului de schimb şi convergenţa ratelor dobânzilor pe termen lung.