71120393_470288720367746_545218734990557184_n_5368b.jpg

A fost odată, ca niciodată, o zebră. Era una cuminte, prietenoasă chiar, suportând să fie călcată în picioare de pietoni.

Zebra era atât de docilă, încât nu pleca niciodată de acolo. Știa că menirea ei este să suporte pașii pietonilor, unii mai grăbiți, alții mai lenți, unii mai tineri, alții mai bătrâni, abia târându-și picioarele, poate chiar roțile unui cărucior. Pe zebră mai pășeau și mame. Unele țineau copiii de mânuțe, altele îi duceau în cărucioare. 

Și viața curgea liniștită, zebra cu rolul ei, pietonii cu drumurile lor... Se intersectau doar când aveau nevoie, când era necesar să treacă în siguranță de pe un trotuar pe altul. Zebra devenise celebră, fiind menționată chiar în cărți, unde avea dedicate capitole speciale. O carte de referință era Codul Rutier. Autorii ținuseră să precizeze că rolul ei era exclusiv în folosul pietonilor. Avuseseră mâncărici, încât chiar au ținut să menționeze că mașinile nu pot să-și piardă timpul, odihnindu-se pe zebră. Așa au considerat autorii, așa au scris...

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Din păcate, nu toate poveștile au pesonaje pozitive. Probabil că ar fi plictisitoare, dacă nu apare vreun zmeu, în fapt un bou înaripat. În unele povești scuipă foc, în altele coajă de sămânță de bostan sau floare. Trebuie să admitem că și zmeii sunt diferiți, tot așa, ca să nu se plictisească audiența. În unele povești, zmeul scoate sunete dubioase, un fel de urlete, răgete, hârâirei sinistre, chestii sonore de-a dreptul înfiorătoare. În alte povești, zmeul este personificat, căpătând glas și adresându-se celor care îl ceartă pentru că și-a lăsat căruța în cârca zebrei: ”Să moară mă-ta! Da' ce-am făcut, boss? Stau și io aicișea câteva minute. Ai dreacu invidioși pă valoarea meu...”

În poveștile clasice, pe care ni le citeau bunicii, la final apărea ori pădurarul, ori Făt-Frumos, cu cașcheta aferentă, călare pe-un Logan pur-sânge, care mânca benzină fără plumb și scuipa amenzi. Doar că în zilele noastre, poveștile sunt puțin diferite la final, în sensul în care, dacă totuși apare Făt Frumos de la MAI sau Făt Nefătat de la Miliția Locală, riști să auzi: ”Da' ce-a făcut, boss? Unde să parcheze și el? Lasă-l că are vreo legitimație și micționează cu boltă pe noi, dacă îl inoportunăm.”

foto: un cititor de povești din observatorulph.ro (Ploiești, strada Elena Doamna)

70191273_438419203684985_9040015244423856128_n_19d36.jpg

71120393_470288720367746_545218734990557184_n_2f010.jpg

image fea75
Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg

harold.jpg