tinut-secuiesc.jpg

 

Separați de aproape 28 de ani, liderii maghiari s-au unit în anul Centenarului Unirii. La începutul acestei săptămâni, liderii UDMR (Uniunea Democrată Maghiară din România, PCM (Partidul Civic Maghiar) și PPMT(Partidul Popular Maghiar din Transilvania) au semnat, la Cluj, o declarație comună prin care cer  autonomie teritorială, locală și culturală. Ce este nou în acest demers, ce șanse de reușită are și ce se urmărește prin această initiativă l-am întrebat pe domnul conferențiar universitar Mihai Cristian Apostolache.

“Dorința forțelor politice care revendică reprezentarea intereselor cetățenilor români de etnie maghiară în scopul obținerii de cât mai multe drepturi pentru această minoritate națională este veche, ea manifestându-se încă din etapa dezbaterilor privitoare la elaborarea Constituției României din anul 1991. Pentru a susține afirmația anterioară aducem în atenție trei amendamente formulate de reprezentanții UDMR, amendamente care au fost respinse, în cele din urmă, de Adunarea Constituantă. Primul se avea în vedere recunoșterea dreptului minorităților naționale din România, care au națiunea-mamă în alt stat, de a fi sprijinite de acel stat în menținerea legăturilor pentru a păstra, dezvolta și exprima identitatea lor etnică, culturală, lingvistică și religioasă. Al doilea viza eliminarea din proiectul Constituției României a caracterului de stat național al statului român, iar cel de-al treilea urmărea introducerea unui nou capitol, cu titlul “Comunitățile naționale, etnice și lingvistice care trăiesc în minoritate numerică”.

Demersurile legislative ale reprezentanților minorității maghiare au continuat și după această etapă, odată cu fomarea unui nou Parlament, încercând să impună, de fiecare dată, diferite proiecte care să sporească sfera drepturilor cetățenilor care aparțin minorităților naționale, dar și privilegiile liderilor politici ai minorității maghiare.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Statul român a recunoscut și garantat drepturile minorităților naționale atât prin Constituție, cât și prin reglementări cu forță juridică inferioară acesteia, reglementări care au dezvoltat normele constituționale, statul român fiind și semnatar al unor documente internationale privitoare la drepturile minorităților naționale cum ar fi Convenția-cadru privind protecția minorităților sau Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare.

Prin modul în care a înțeles să reglementeze drepturile minorităților naționale, România se plasează în rândul țărilor cu un grad ridicat de protecție a drepturilor minorităților naționale. Cu toate acestea, se poate observa, însă, că liderii politici ai minorității maghiare susțin că drepturile minorităților naționale nu sunt suficiente și că este nevoie de noi drepturi, precum autonomie locală, culturală și teritorială, insistând pe necesitatea amendării Constituției României.

Trebuie reamintit liderilor politici ai minorității maghiare că în România există atât autonomie locală, cât și autonomie culturală. Doar dacă aruncăm o privire asupra legii administrației publice locale, vom găsi imediat răspunsul. În ceea ce privește autonomia teritorială, ea nu poate fi pusă în discuție pentru că România este stat național, unitar, suveran, independent și indivizibil. Totodată, toate pretențiile ridicate de liderii politici ai minorității maghiare din România cu privire la autonomia teritorială au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională în anul 2014, la momentul în care a analizat proiectul de revizuire a Constituției.

Tema autonomiei invocată de liderii politici ai minorității maghiare nu este nouă. Ceea ce reprezintă o noutate este faptul că este pentru prima dată când diferitele entități politice ce pretind că apără interesele minorității maghiare din România s-au unit pentru afirmarea acestui obiectiv. După ce timp de 28 de ani au acționat separat, în anul centenarului Unirii și-au unit forțele.

Acest lucru determină din ce în ce mai multă lume să se  întreabe ce i-a făcut sau cine i-a determinat să acționeze în acest mod. Să fie vorba de finanțarea venită de la Budapesta? De alegerile legislative din Ungaria din acest an la care urmează să  voteze și persoanele cu cetățenie română și maghiară din România, care sunt peste 600.000 și al căror vot trebuie capacitat și îndreptat într-un anumit sens? De dorința de destabilizare a României în anul Centenarului? De nevoia de voturi mai numeroase pentru așteptatele alegeri europarlamentare din anul 2019, astfel încât numărul parlamentarilor care reprezinte minoritatea maghiară să crească și vocea lor să fie mai puternică la nivel european pentru a putea impune tema autonomiei? Sau să fie vorba de dorința de a profita de șubrezirea instituțiilor statului român, târâte în diverse scandaluri și de lipsa lor de reacție?

Indiferent de motivație, această mișcare a liderilor politici ai minorității maghiare poate reprezenta o lecție pentru clasa politică românescă. În timp cei ei au un obiectiv precis pentru care fac totul spre a-l atinge, inclusiv forțând limitele Constituției, partidele românești tradiționale lasă impresia că și-au pierdut busola, că și-au pierdut menirea existenței lor. Ori fără partide puternice, fără instituții ale statului consolidate și democratizate, fără o direcție strategică a țării, democrația românească se pierde încet, dar sigur.

În anul Centenarului Unirii, statul, prin autoritățile sale, trebuie să arate determinare, să ofere cetățenilor exemple constructive, să formuleze obiective politice îndrăznețe, în acord cu statutul de membru al Uniunii Europene și al NATO, și să urmărească îndeplinirea lor, să valorifice contextul geopolitic astfel încât să își crească influența economică și politică.”


Drepturi de autor și renunțarea la răspundere juridică

Site-ul Observatorul Prahovean (www.observatorulph.ro) conține, pe lângă fotografiile și materialele produse de jurnaliștii noștri, materiale protejate prin drepturi de autor a căror utilizare nu a fost întotdeauna autorizată în mod expres de către deținătorul drepturilor de autor.

În concordanță cu misiunea noastră, aceea de a asigura dreptul la informare al cetățenilor, considerăm că aceasta reprezintă o "utilizare corectă" și neangajantă în domeniul legilor copyright a oricărui material protejat prin drepturi de autor, așa cum este prevăzut în legislația națională, europeană și internațională (ex.: secțiunea 107 din Legea drepturilor de autor din SUA, Directiva UE, DIRECTIVA (UE) 2017/ 1564 și Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, actualizată – Art. 35, lit. f).

Excepție fac cazurile materialelor publicitare plătite (marcate cu: ”Publicitate” sau ”(P)”), acolo unde răspunderea juridică asupra textelor/fotografiilor aparțin în totalitate clientului nostru.

Dacă doriți să utilizați materiale protejate prin drepturi de autor de pe acest site în scopuri proprii, care depășesc utilizarea corectă, trebuie să obțineți permisiunea de la proprietarul drepturilor de autor.