Imagini deplorabile ale unui oraș ajuns (nu se știe cum) în anul 2024. ”Ce pretenții să avem de la cartierele mărginașe, dacă nici centrul nu arată decent?”, este întrebarea firească pe care și-o pun mulți ploieșteni.
Nu suntem în căutare de ”senzații tari”, nu simțim vreo nevoie să ne deprimăm, dar nu ai cum să te binedispui văzând imagini precum cele primite astăzi de la un cititor sau trecând prin astfel de locuri. Și nu sunt deloc puține în Ploiești.
”Dacă vreți să vedeți gropi, lipsă marcaje rutiere, lipsă trotuare pentru pietoni, stația RATP 104, toate în stare jalnică de zeci de ani, veniți în Teleajen și mergeți până la centura orașului „european” Ploiesti.”, ne-a scris ce care a și trimis aceste imagini.
Am trecut de nenumărate ori prin această zonă, am fotografiat și filmat, am publicat, dar nu ne facem speranțe că se va schimba ceva. Evident, nu este singura zonă lăsată în paragină. Tot orașul este.
Și tot ”evident”, pentru că suntem în an electoral, se vor asfalta la foc automat câteva străzi, să vadă lumea că ”se face”. E greu însă să uităm tot ceea ce nu s-a făcut în aproape 3 ani și jumătate de mandat administrativ, timp în care alte orașe au înflorit la propriu, acolo unde edilii au avut proiecte duse la bun sfârșit. Doar la Ploiești e imposibil…
”Nu sunt bani…”
Am auzit asta de la primărie. Inițial, cel puțin în cazul Bulevardului Independenței, primarul a dat vina pe vreme. Am zâmbit amar… Vremea a fost bună în decembrie, când trebuia finalizată lucrarea. La fel de bună a fost și pentru lucrările din cartierul Pictor Rosenthal. Am întrebat oficial din ce motive nu se mai lucrează și încă așteptăm răspunsul… Preferam să avem asfalt și utilități, nu răspunsuri sub formă de scuze.
De ce nu sunt bani? Nu contribuabilii trebuie să răspundă la această întrebare, ci cei aleși, plătiți cu sume indecente, undeva în jurul a 20.000 de lei/lună. La fel și cei din posturile de execuție. La fel și cei care au ratat banii din proiecte. Mă rog, municipalitatea zice că nu sunt ratate aceste fonduri, ci ”fazate”. Un fel de răspuns care mai ține doar la ”fazani”.
În fine, în centru sau la periferie, realitatea este singura care vorbește, iar realitatea este așa:
