Continuăm campania de prezentare a problemelor de pe drumurile din Ploiești, cu speranța că poate așa îi va fi municipalității mai ușor să identifice arterele unde este necesar să intervină cât mai rapid.
Nu există cartier al Ploieștiului de unde să nu primim astfel de imagini, precum cele prezentate astăzi de pe Aleea Iezerului, cartier Vest.
Străzi măcinate de timp, dar mai ales de nepăsare, străzi pe care s-au făcut intervenții la rețelele de utilități, iar reabilitările sunt făcute de ochii lumii, nicidecum pentru a readuce asfaltul la starea inițială.
De ce durează atât de mult pentru a fi astupate gropile?
Ar putea să fie simplu, dar la noi nimic nu este așa. Întotdeauna există o scuză/un motiv pe care să îl punem în fața tărăgănării. L-am tot auzit pe primarul Andrei Volosevici spunând că nu are sens să se repare acolo unde oricum se va face reabilitare generală. De acord, însă scuza este valabilă doar în cazurile în care chiar se face, adică în extrem de puține situații. Pentru restul străzilor pline de gropi, care nu sunt în astfel de situații, un program de plombare ar trebui să fie ceva ce ține de normalitate.
De ce trebuie să dureze?
La mijlocul lunii februarie, în articolul ”Venim, spargem, reparăm, apoi astupăm cum putem și plecăm. Cum se face o lucrare în Ploiești și de ce durează mai mult refacerea asfaltului”, atrăgeam atenția asupra ritmului inacceptabil de intervenție pentru refacerea domeniului public, după o lucrare la rețelele de utilități. Abia după 3 săptămâni de la sesizare s-a putut rezolva. Pe surse, am aflat că ”în realitate se așteaptă să se strângă mai multe lucrări unde să se toarne asfalt, fiind nerentabil să se solicite punctual câte o asfaltare pentru fiecare lucrare unde suprafața este considerată mică.”
După cum spuneam, lentoarea este cea care irită. Ploieștiul ar fi teoretic un oraș bogat. Practic, este un oraș cum probleme cam cât numărul gropilor. Și nu este de la costuri ridicate, ci de la cum este manageriată urbea, de la cum sunt frunzăriți banii pe cheltuieli inutile, pe un aparat cu mult prea mulți angajați și prea puține rezultate. Este imposibil să nu te uiți la alte orașe din România și să nu constați că alții pot (vezi AICI).
Un alt exemplu care produce iritare
Așteptate de peste 33 de ani, lucrările de reabilitare ale șoselei Mihai Bravu au fost demarate cu surle, trâmbițe și liveuri pe facebook.
Citește AICI despre cum a fost decopertată parțial șoseaua, apoi au trecut 2-3 săptămâni până la începerea asfaltării.
După ce primarul a postat imaginile cu asfaltarea, undeva în jurul prânzului, în aproximativ 2 ore au dispărut muncitorii și utilajele. Tocmai le dădusem ploieștenilor vestea bună prin intermediul știrii cu începerea asfaltării, că am și primit mai multe mesaje care ne întrebau unde a dispărut toată lumea. Imaginile cu ”nimicul care se întâmpla” au fost relevante.
În final, pentru cei care au dubii, facem precizarea că imaginile sunt din Ploiești, nu din Ucraina, acolo unde chiar există un motiv pentru a vedea asemenea străzi. În mod evident, strada Iezerului nu este cea mai deteriorată din Ploiești. Sunt altele care arată mult mai rău. Pe unele le-am prezentat în campania noastră, pe celelalte urmează să le prezentăm.
