Hanul Roșu din Gura Vitioarei, un fragment de poveste și istorie, distrus de un incediu în urmă cu mai bine de două decenii, urmează să fie restaurat din fonduri europene.

Comunicatul Consiliului Județean Prahova

Un important obiectiv din patrimoniul județului Prahova, Hanul Roșu din Făgetu (comuna Gura Vitioarei), distrus în mare parte de un incendiu în 1998, urmează să fie restaurat și revitalizat prin fonduri europene. În acest sens,  consilierii județeni au aprobat în ședința ordinară a lunii noiembrie modificarea și completarea Strategiei de dezvoltare durabilă a județului Prahova pentru perioada 2021-2027 cu proiectul privind Restaurarea, revitalizarea și punerea în valoare a obiectivului Hanul Roșu, sat Făgetu – localitatea Gura Vitioarei.

Axa prin care urmează fie atrase fonduri nerambursabile pentru realizarea proiectului este cea destinată realizării investițiilor pentru dezvoltarea infrastructurii culturale.

Construcția din Făgetu făcea parte din hanurile ,,de drumul mare”, clădiri amplasate pe principale căi comerciale, în zona unde urma să fie schimbați caii de poştă.

Potrivit documentării arhitectului Călin Hoinărescu, Hanul Roșu a fost construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea, fiind situat adiacent principalei căi comerciale ce lega Ploieştiul de Vălenii de Munte, la aproape 20 km de Ploieşti. În spatele hanului, împrejmuită cu un zid înalt de piatră, se afla plasată ograda pentru adăpostirea căruţelor şi călătorilor care poposeau la han. Un grajd era destinat adăpostirii cailor.

După cum aflăm din „Habitatul Rural Tradițional Prahovean”, lucrare a arh. Hoinărescu  „clădirea hanului, cu un volum compact, era precedată spre stradă de o prispă generoasă, adosată pe toată lungimea faţadei principale. Un număr de patru camere erau grupate de o parte și de alta a unei tinde mediane. Una din cele patru încăperi era bucătăria, iar celelalte erau destinate clienților. În partea stângă mai existau două camere, una la faţada principală destinată călătorilor «cu dare de mână», căci cei mai mulţi dormeau în căruţele proprii, adăpostite în interiorul ogrăzii, iar cealaltă, către faţada posterioară, era camera hangiului, cu acces direct din ogradă şi legată de bucătărie, completa suita încăperilor hanului. În prelungirea tindei, spre ogradă, era amplasat un foişor prin care se realiza accesul de serviciu. Sub foişor se afla gârliciul de intrare în beci, care se întindea sub bucătărie.

Sistemul constructiv al clădirii, cu ziduri groase de mai bine de o jumătate de metru, cu casete de cărămidă şi bolovani de râu, este caracteristic pentru clădirile importante, și exprimă grija deosebită pe care comanditarul a acordat-o solidității și deci capacității de apărare a clădirii. Planşeele cu grinzi masive din lemn suportau acoperişul cu pante mari şi învelitoare de şindrilă.

Volumetria clară şi robustă era vibrată de prezenţa prispei pe faţada principală şi a foişorului pe fațada posterioară. Stâlpii prispei și foişorului fasonați manual, cu forme rafinate, contribuiau fericit la expresivitatea edificiului. În prezent, din nefericire, după un incendiu care a distrus acoperişul și planșeul clădirii în urmă cu câţiva ani, zidurile hanului rămase fără protecţie se deteriorează constant, conducând la dispariţia acestui obiectiv de cea mai mare importanţă istorică şi arhitecturală“.

foto: alb-negru – colecția arh. Călin Hoinarescu/foto cu ruinele hanului: evaleateleajenului.ro