Cu toate că sunt tânără, privesc cu o oarecare melancolie grupurile de copii și de adolescenți pe care le am în jurul meu sau pe care le văd întâmplător. Ori de câte ori îi întâlnesc, zâmbesc în sinea mea și le doresc, în tăcere, să se bucure de acele clipe, să profite de toate activitățile educative, chiar dacă totul pare prea sec în orașul acesta ce începe, ce-i drept, să-și miște puțin existența pe hartă.
Un text scris de Maurizia Nicoară, cititor Observatorul Prahovean
Câteodată îmi vine să le strig cât sunt de frumoși, indiferent de cum îi percepem noi, ca adulți sau de cum se văd ei înșiși. Aș putea să le repet la nesfârșit, fără să obosesc, faptul că școala, cu toate bubele ei de care nu se mai vindecă, este unul dintre cele mai prețioase locuri, că dincolo de toate greșelile sistemului, are un rol atât de important în dezvoltarea acestora.
Este atât de greu să mai convingi pe cineva de vârsta lor că educația este singura scăpare dintr-un mediu bolnav ca al nostru. Evident, sunt atâtea soluții care nu necesită o atenție deosebită, nici un efort pe care să îl depui zilnic pentru a ajunge undeva.
Sunt multe exemple de persoane care trăiesc bine-mersi și fără studii, oameni care îți râd în nas în timp ce îi urmărești la televizor sau pe diferite canale de social media și îți spun lejer că uite ce bine este și așa! Am putea să-i mințim pe copii? Cu ce aș putea să îi confrunt? Ce argumente le-aș putea oferi? Indiferent de ce le-aș zice, la finalul zilei, când tragi linie, ceilalți câștigă. Și da, doare.
Doare să te uiți în ochii unor copii și să le spui cu zâmbetul pe buze că educația este mâna care îți dă, dar să șoptești, fără să te audă cineva, că este cea care îți și ia – cel puțin, în România îți ia demnitatea.
De ceva timp, în centrul Ploieștiului au apărut mai multe reclame care sunt o palmă peste fețele tuturor celor care o văd, doar că puțini dintre ei simt lovitura.
Acestea sunt amplasate de cele mai multe ori în zonele pe unde trec zilnic sute de copii și de adolescenți. Înțeleg că reclamele la casele de pariuri au cale liberă și că, din punct de vedere legislativ, nu pot fi interzise și că pot fi amplasate oriunde și oricând.
Înțeleg faptul că nu există niciun suport legal, iar casele de pariuri sunt în floare. Ce nu pricep este ce fel de om trebuie să fii pentru a alege intenționat un loc central, unde elevi de toate vârstele sunt tentați să încerce această mizerie. Oricum, mulți dintre ei joacă deja de pe telefon, pentru că este destul de ușor să îți faci un cont pe astfel de site-uri.
Citește și Imaginea zilei la Ploiești. Un tânăr joacă la păcănele, online, în tramvai
Unele dintre ele cer obligatoriu CNP-ul, ceea ce este de admirat, însă altele, nu. Dovada stă în faptul că am încercat să mă înregistrez, de curiozitate, cu primele date de autentificare. Nu am ajuns până la capăt cu pașii, însă a fost destul de evident faptul că puteam juca și fără un control mai drastic.
Țin minte cum, acum doi ani, chiar pe fațada Omniei, a rămas agățată o reclamă la o cunoscută casă de pariuri, având inclusiv reclame pe autobuze. În urma unor sesizări, au fost scoase cele de pe mijloacele de transport în comun, pentru motivul că promovează prea mult o activitate ce poate deveni periculoasă în rândul minorilor.
Detalii aici: Reclama pe autobuzele TCE la ”păcănele” este ilegală. Bombardierul Norocului se plimbă prin Ploiești ”fără bilet”
Reclama de pe Omnia, în schimb, a rămas mult și bine, cu toate că era afișată într-o zonă deloc potrivită. Zilele acestea, istoria se repetă. Și nu putea fi un moment mai bun decât cel pe care l-am întâlnit astăzi.
Săptămâna aceasta este dedicată Târgului Liceelor, unde sunt prezentate ofertele colegiilor și liceelor din oraș absolvenților de clasa a VIII-a. Mulți elevi vor vizita Palatul Culturii cu această ocazie și vor vedea în zona centrală ”invitații” pentru a intra în lumea celor care știu mai bine cum să câștige bani din ”noroc”.
Cultura și educația sunt opționale, nu ai nevoie decât de norocul pe care ți-l dorești, dar te părăsește din clipa în care ai intrat în horă. Ai pierdut din momentul în care jocul abia a început.
