În Ungaria urmează alegeri. Asta ar putea explica faptul că Viktor Orban nu doar că a decis plafonarea prețurilor carburanților, ci chiar prelungirea termenului până la care se aplică această decizie, până pe 15 mai.
Nu este neapărat acesta motivul, chiar dacă ar putea justifica măsura adoptată de Viktor Orban. La fel de bine ar putea fi o măsură firească, una de protecție socială, dar și una care să mențină la un nivel suportabil atât prețurile carburanților, cât si toate celelalte produse și servicii care depind de transporturi.
Cu toate că măsura este în vigoare, prețurile produselor și serviciilor au continuat să crească, însă într-un ritm ceva mai scăzut decât era preconizat, dacă nu se impunea limitarea.
Nu poți să nu compari Ungaria cu România, măcar prin prisma faptului că ambele sunt țări membre UE, deci sancțiunile în caz de nerespectare pentru unele reguli generale ar fi valabile pentru ambele state. Ungaria nu a fost însă sancționată. Și încă un aspect deloc de neglijat: România are carburanții mai scumpi cu 1,5 lei/litru față de Ungaria, în condițiile în care vecinii noștri nu au nici extracție, nici prelucrare.
Uniunea Europeană impune, printr-o directivă, un nivel minim al accizelor. Înjumătățirea accizei duce nivelul acesteia sub cel stabilit de directiva europeană.
România a încercat sau doar a mimat intenția de reducere a accizei pentru carburanți la jumătate. Asta ar fi însemnat o reducere cu cel puțin un leu/litru de carburant. Înseamnă enorm în aceste zile. Măsura reducerii accizei trebuia dublată și de cea a plafonării, tocmai pentru a nu da posibilitatea speculanților de pe piața de distribuție să transforme reducerea accizei în profit.
Nu s-a concretizat această măsură. Comisia Europeană ne-a spus… ”pas!”. Motivul ofical: o astfel de acciză nu se negociază. În acest context, întrebăm încă o dată: ”de ce Ungaria poate, iar România… nu?”
Este o situație specială. Este război, momentan unul militar doar în Ucraina, însă unul mondial pe plan economic. Toate condițiile impuse prin mecanismele care țin UE în viață au fost stabilite pentru condiții normale, de pace.
Națiunile uită pentru o perioadă de energia verde, revenind acum la energiile convenționale, cele considerate poluatoare, doar pentru a trece peste această perioadă cumplită. Vom vedea dacă și România poate, pentru că și-a închis minele de multă vreme, acestea s-au degradat, iar o eventuală reluare a activității care furnizează materia primă pentru centrale ar presupune investiții majore, plus timp alocat pentru repornirea efectivă a activității.
Cum influențează prețul petrolului pe cel al carburanților de la pompă?
Auziți zilnic că avem creșteri ale cotațiilor petrolului, iar peste noapte, de la o zi la alta, constatați că apar majori și la pompă.
Influența prețului petrolului în prețul benzinei și motorinei poate să pară directă, în realitate fiind indirectă și întârziată. Benzina și motorina sunt legate de cotațiile Platts ale produselor petroliere.
În România, taxele reprezintă între 53-55% din prețul final al carburanților. Vorbim aici despre bani pe care îi ia statul. Pe lângă taxe, celelalte elemente care compun prețul carburantului la pompă sunt: preţul petrolului, cursul de schimb (leu-dolar) și costurile de logistică sau marja companiilor petroliere.
Să ne întoarcem la prețul petrolului BRENT, cel care ne interesează, făcând o comparație cu maximul istoric. Acesta a fost înregistrat în 2008, în deja celebra criză mondială de acum 14 ani, când cotația maximă a fost de 141,07 dolari/ baril de petrol.
Primele scumpiri de combustibil din 2008, de 5 bani pe litru, s-au înregistrat în 13 februarie, când benzina costa 3.99 lei, iar motorina 3.77 lei pe litru. Preţurile au crescut până în iunie, când a intervenit prima ieftinire, cu 8 bani pe litrul de benzină. După 4 luni de ieftiniri, preţul litrului de benzină, a ajuns, la mijlocul lui septembrie, înapoi de unde plecase, la 3.99. Până la sfârşitul anului carburanţii se scumpiseră cu 15%.
În anul următor, carburanții aveau să ajungă la 4,3-4,5 lei/litru. Vă reamintim că, anual, statul român vine cu creșteri de accize, ajungând să ducă prețul unui litru de carburant mai mult decât dublul prețului de plecare de la porțile răfinăriilor.
Ce se întâmplă acum cu prețul barilului de petrol?
Preţul barilului de ţiţei Brent din Marea Nordului a urcat până la 140 de dolari, în apropiere de maximumul istoric de 147,50 dolari atins în luna iulie 2008. Deci, nu am atins încă acel maxim istoric din 2008, dar la pompă avem dublul prețului de atunci.
Una dintre puținele explicații oferite în aceste zile sună cam așa: ”prețurile cresc ca urmare a temerii pieței de profil, în privința evoluției din Ucraina, ceea ce va avea consecințe asupra economiei mondiale”. Este normal ca piețele să reacționeze, dar este evident că momentan acumulează profit pe bază de ”temeri”, nu de reducere a activității în multe sectoare economice.
În loc de concluzie – Momentan, deciza privind reducerea accizelor în România este în suspensie. Timpul trece, prețurile tuturor produselor și serviciilor s-au majorat semnificativ și continuă pe acest trend. Puterea de cumpărare scade și odată cu ea nivelul de trai, care nici așa nu era strălucit. Guvernul României doarme. Este în stand-by atât la acțiuni, cât și la comunicare, iar viitoarele intervenții, dacă vor exista, se vor face când deja limita suportabilului este depășită în sens negativ.
