12-13-vedete-ilinca-si-alex-eurovision.jpg

România, o ţară eternă, fascinantă şi mereu surprinzătoare. România vrea şi poate... să se asemene cu Germania şi Elveţia. A demonstrat-o la Eurovision.

 

Cred cu tărie că, pe fond, suntem nişte oameni buni. Noi românii suntem toleranţi. Nu am avut o problemă în a ne alege un preşedinte etnic german. Am avut şi regi de neam germanic. Am pornit al doilea război mondial alături de ei.  Suntem fani ai maşinilor germane. Apreciem puterea de muncă, inteligenţa şi seriozitatea poporului german. Serios vorbind, chiar avem ce învăţa de la ei. Dar la Eurovision chiar am făcut-o de Heidi. Cei trecuţi de prima tinereţe, sigur îşi amintesc de celebrul personaj de al desenelor animate Heidi. O poveste frumoasă, cu o fetiţă care mai mereu cânta celebrul refren al muzicii populare germane, yolalariooo. Ce nu am înţeles, dincolo de admiraţia profundă şi sinceră pentru nemţi, de ce România a trebuit să meargă la Eurovision cu o piesă de inspiraţie etno-germană. Personal, nu văd nicio mare sfârâială în acest aşa-zis concurs. Mult zgomot pentru nimic. Adevăratele valori ale muzicii din România nu merg acolo. Cântăreţii sunt fie dezgustaţi de manevrele juriului de la noi, în faza preselecţiilor, fie ştiu că Eurovisionul nu va avea mare impact asupra viitoarei lor cariere. 

Până şi la Eurovision suntem de desene animate... Serios, chiar nu putem mai mult?