Vara asta este despre tine - AFI Palace Ploiesti

424x307-images-stories-2014-mrxuyf1-y2k.jpg

Este duminică după amiază. Televizorul este pornit şi o tanti îmi urlă-n cap că România este în situaţie critică. Pe bune??? Pe ecran stă scris: BREAKING NEWS. Am deschis laptopul să scriu despre cum şi-o trag nişte hiene iresponsabile, dar m-am răzgândit. O să scriu despre ei, dar altfel. PSD-ul dă citire textului moţiunii de cenzură. PNL-ul şi-a ales ieri preşedintele. ALDE este cel mai social-democrat partid liberal, care crede că occidentul are capitala la Moscova. De la PMP, un parlamentar l-a trădat pe Băse şi a tăiat-o unde îi e locul, la PSD. USR-ul joacă rolul spectatorului moralist. Nici ei nu stiu pe ce lume trăiesc. Curviştinele de la UDMR îşi joacă iar rolul de cerşetori de privilegii şi autonomii, într-o ţară numită România. Băi demenţilor, menţionaţi anterior... aş vrea să vă spun o poveste.

 

Cu câteva zile în urmă elevii au intrat în vacanţă. Câteva învăţătoare, de la o şcoală din Ploieşti, s-au gândit să le facă o surpriză micuţilor care au absolvit clasa a patra. Au reuşit să strângă câţiva bănuţi şi i-au dus pe cei mici la un restaurant, undeva în cartierul Albert. Ceva de mâncare, ceva dulce, un suc. Mi s-a părut un gest drăguţ, făcut de nişte dascăli care îşi iubesc meseria şi iubesc copiii.

Copiii râdeau la mese, glumeau, se bucurau de vacanţa care tocmai începea. Undeva, într-un colţ, parcă dintr-o altă lume, un băieţel stătea trist. Nu zâmbea şi părea mai mult speriat şi derutat. Câţiva copii îl luaseră în colimator, iar el devenise ţinta glumiţelor, pe care cei care le făceau, nu le conştientizau. Deh...copii...

 

Gustau câte ceva de la masă, alergau printre mese, se simţeau bine. Micuţul se retrăsese într-un colţ şi privea cu atenţie, dar cu o mină tristă, toată vânzoleala din jurul lui. Un băieţel slăbuţ, blonduţ, cu ochii mari şi negri, acoperiţi de nişte ochelari cât jumătate din căpşorul lui. Era puţin spus îmbrăcat sărăcăcios. Ceilalţi observaseră că pantalonii lui ponosiţi erau rupţi între picioare şi râdeau. Lăsase căpşorul în jos, moment în care un ospătar s-a îndreptat către el. Îl văzuse abătut şi, apropiindu-se, văzuse că avea încălţările dezlipite. Ambii tenişi aveau tălpile pe jumătate dezlipite. Părea că se fereşte, ca şi când se aştepta ca cineva să-l lovească. Ospătarul l-a rugat pe cel mic să îl aştepte câteva momente. A revenit cu un tub de lipici şi l-a descălţat. Cuminte, blondul mic cu ochelarii mari s-a conformat. Văzându-şi încălţările "reparate" a îngăimat timid... săru' mâna. Au mers apoi undeva în spate, unde un alt angajat al restaurantului i-a cusut pantalonaşii... Pentru prima oară le-a zâmbit. Era un zâmbet trist, dar era... un zâmbet.

Ospătarul nostru a revenit printre cei din sală, încercând să se intereseze despre situaţia copilului. A aflat că părinţii sunt separaţi, din cauza problemelor cu alcoolul, iar el locuieşte cu tatăl alcoolic şi cu o bunică. Întrebând unde ar putea să-l găsească, a primit promisiunea de la o învăţătoare că îl va aduce a doua zi la şcoala din Vest, unde de la toamnă va trece într-a 5-a.

Mica lor petrecere de absolvire se terminase şi copiii plecaseră spre casele lor. În urma lor, doi ospătari strângeau de pe mese, hotărâţi să-l revadă a doua zi pe blonduţ. Încă de dimineaţă, într-un centru comercial, dintr-un magazin în altul, umblau doi tineri ospătari. Aveau o listă în buzunar, ceva bănuţi şi două feţe zâmbitoare. Din banii lor cumpăraseră: două perechi de încălţări, un tricou, un hanorac, o şapcă, un echipament de fotbalist, două perechi de pantalonaşi, un ghiozdan şi alte... "nimicuri". Apucaseră să-i povestească celei de la care cumpăraseră câte ceva, despre micul blond, iar acesta le dăduse cadou şi câte un set de ciorapi şi chiloţei pentru el. Pe drum, cei doi au umplut ghiozdanul cu dulciuri. După ce şi-au cheltuit ce aveau prin buzunare, au alergat într-un suflet către şcoala unde blondul nici nu-şi imagina ce-l aşteaptă. I-a întâmpinat învăţătoarea, care imediat a plecat să-l aducă pe micul blond. La fel de sărăcăcios îmbrăcat, de această dată era încălţat cu o pereche de săndăluţe cu floricele, evident o pereche de încălţări care cândva fuseseră ale unei fetiţe şi despre care nu se ştia cum ajunseseră la el. Alături de tenişii lipiţi erau singurele lui variante, fără de care ar fi umblat desculţ pe străzi.

Cei doi băieţi care puseseră tot sufletul în acestă surpriză erau poate mai emoţionaţi decât micul lor prieten. Cu ochii umezi, le-a repetat de zeci de ori acelaşi... săru' mâna. Faţa i se înseninase şi deja se proba cu tot ce primise. O pereche de adidaşi părea cu vreo două numere mai mare, iar unul dintre ospătari s-a oferit imediat să dea o fugă să o schimbe, însă bloduţul i-a strâns imediat la piept, repetând: "nu, nu, sunt buni, sunt buni!" Se temea probabil că cel care va pleca să-i schimbe, nu se va mai întoarce cu adidaşii lui... cei noi. Au renunţat la idee. Până la urmă, chiar şi blonduţul va creşte. Cei doi şi-au luat la revedere şi au plecat, neştiind nici ei dacă sunt fericiţi sau trişti... Deşi făcuseră un gest minunat, erau conştienţi că era prea puţin şi că viaţa blonduţului nu se va schimba esenţial.

Sunt mulţi blonduţi sau şateni cu ochii mari şi umezi, cu pantalonaşii sau fustiţele rupte, cu un coltuc de pâine pe post de masă de prânz. Sunt atât de mulţi într-o Românie cuprinsă de moţiuni de cenzură, de alegeri de preşedinţi. Câţi dintre cei care astăzi s-au dus pe banii noştri la Parlament, să îşi regleze conturile şi răfuielile politice, ar băga mâinile în buzunarele lor doldora de indemnizaţii şi pensii speciale, aşa cum au băgat mâna în propriile buzunare cei doi ospătari? Sau îmbuibaţii ăştia nici nu ştiu despre existenţa "blonduţilor mici cu ochii mari"? Nu toţi au părinţii beţivi, dar din cauza veniturilor din familiile lor trăiesc în aceeaşi sărăcie cruntă. Existenţa lor ar trebui să fie un BREAKING NEWS, singurul BREAKING NEWS.

foto ilustrativ