01c073e.jpg

Știi momentul acela când te muți în casă nouă și iei la pachet și lucruri care nu-ți folosesc? Dar momentul acela când încerci să scapi de lucrurile care nu-ți folosesc și zici că se țin scai de tine? Ei bine, asta am simțit-o pe pielea mea săptămânile acestea, când ne-am mutat în casă nouă. Și nu, nu-i vorba de soacră 😊. E vorba de un nenorocit de contract cu... UPC România.

Ne-am mutat recent într-un apartament cumpărat de la socrii și am început să ne punem la punct serviciile de care orice familie are nevoie în casă. Când vine vorba de internet și televiziune, sincer, sunt un tip puțin mai pretențios decât media. Cum lucrez extrem de mult online și am nevoie de internet de mare viteză, internetul pe care socrul meu îl avea de la UPC România nu era suficient pentru nevoile mele. Nici măcar cel mai mare abonament pe care UPC îl are pe zonă nu putea să se apropie de cerințele mele. Motiv pentru care am pus mâna pe telefon și am sunat la UPC ca să reziliez contractul. Nu de alta, dar oricum socră-miu mai avea doar două luni de contract. Dacă nu te-ai plictisit până acum, află că acum începe distracția 😊.

Episodul 1: ”Plățiți lunile rămase în contract. Nu vă convine, e treaba dumneavoastră”

Mi-a răspuns un consultant al cărui nume nu-l mai rețin. I-am explicat pe scurt situația: Socrii s-au mutat într-o altă localitate în care nu există UPC pentru a-și putea transfera abonamentul iar eu vreau să reziliez pentru că nu sunt suficient de buni pentru ce am eu nevoie. Replica individului a fost una demnă de toată jena: ”Nu se poate decât dacă plătiți și lunile care au mai rămas din contract”. Când i-am spus că își bate joc de mine și că ăsta e un abuz, individul mi-a răspuns că, dacă nu-mi convine, e treaba mea.  

Episodul 2: ”Colegul nu v-a explicat bine. Ne cerem scuze”

I-am închis și, ca orice consumator care își cunoaște drepturile, am sunat la OPC Prahova. Ulterior, le-am făcut o reclamație și am înaintat-o inspectorilor. Sâmbăta trecută, adică într-o zi liberă, culmea!, am primit un telefon de la o colegă de-a individului, care a încercat să spele imaginea companiei și să rezolve problema. ”Colegul meu nu v-a explicat bine. Se poate rezilia fără să plătiți nimic. Trebuie doar ca, atașat la cererea de reziliere, să depuneți o adeverință sau un act doveditor din care să reiasă că socrul dumneavoastră locuiește acolo unde spuneți că s-a mutat. Atâta tot. Ne cerem scuze pentru neplăcere”, a fost explicația tipei. Zis și făcut. Luni dimineață am depus actele respective la sediul UPC din localitate și, surprinzător, totul s-a rezolvat.

A doua zi, o altă angajată UPC mă sună: ”În legătură cu reclamația dumneavoastră făcută la OPC”. ”Așa, ce-i cu ea?”, îi răspund eu. ”Am văzut că ați depus actele și voiam să vă anunț că cererea de reziliere a fost recepționată iar contractul va înceta începând cu data de 10 iulie”. ”Bun! Perfect! Așa trebuia făcut de la bun început și așa trebuia să procedeze și colegul dumneavoastră”. ”Da, ne cerem scuze pentru colegul. O să transmit feedback-ul mai departe”. I-am explicat că feedback-ul e mai puțin important dacă practica asta abuzivă continuă și cu ceilalți clienți. Nu toți își cunosc drepturile și nu toți au curajul să se lupte pentru ele. Acum, rămâne de văzut dacă ceea ce v-am povestit eu aici îi va face pe cei de la UPC România să-și schimbe puțin percepția față de clienți. Nu voi ne plătiți pe noi, noi vă plătim pe voi!

Concluzia: Cunoașteți-vă drepturile, dragilor!