Viitorul Constanţa a câştigat campionatul României la fotbal. Sunt tentat să spun că Hagi l-a câştigat, fără însă să le minimalizez meritele tinerilor lui jucători.
Hagi a mai dărâmat un mit: acela al nesimţirii, aroganţei şi tupeului, care păreau să primeze în orice dispută, fie ea şi sportivă, în România. După o carieră încântătoare, bazată pe talent incontestabil, dar în primul rând pe muncă şi seriozitate, fără de care talentul nu ar fi valorat mare lucru, Hagi a mai încântat o dată, reaprinzând o speranţă: aceea că în România, un proiect bine făcut, bine prezentat, dar mai ales susţinut cu muncă şi profesionalism, poate să ajungă în prim-plan, ducând în derizoriu nesimţirea, diletantismul şi autosuficienţa. A avut răbdare şi a construit timp de 10 ani. A muncit zi de zi. A crescut copii, le-a împărtăşit experienţa lui, şi-a împărţit averea cu ei. A fost alungat de la Farul, înjurat de constănţenii lui, dar a construit un alt stadion de la zero. Echipa Farul era „prea bună” pentru unul ca Hagi. A suportat ironiile atâtor „experţi” ai gramaticii limbii române. A fost ignorat de nulităţile din Federaţia Română de Fotbal. A tăcut şi a făcut. Hagi nu este un lingvist, nu este om de litere. Este un profesionist care a excelat în domeniul lui de activitate. Admirabil!
Gheorghe Hagi nu a dat doar o lecţie de fotbal. Gheorghe Hagi a dat o frumoasă lecţie de viaţă. Banii nu înseamnă totul! Banii nu sunt un scop, ci doar un instrument, iar banii vin atunci când, prin muncă, excelezi. Cu achiziţii de doar câteva zeci de mii de euro, versus milioanele lui Becali, Viitorul s-a bazat pe muncă şi ştiinţa jocului, pe profesionalismul liderului. Aici, şi doar aici, s-a făcut diferenţa. Becali nu a înţeles nici acum şi sunt convins că nu va înţelege niciodată, că performanţa nu se face din „bişniţă” cu jucători. Modelul imobiliar, cu terenuri cumpărate cu un euro şi vândute cu o sută, nu se aplică în sport. Nu este doar cazul Stelei. Se întâmplă şi la Dinamo, la o scară mai mică, s-a întâmplat şi la Petrolul şi la Rapid. Au dispărut brand-uri din fotbalul românesc, dar spiritul încă nu a murit. Galeriile încă există! Există lupii galbeni, există ultraşii Stelei, există câinii roşii, există oltenii Craiovei Maxima, rapidiştii din Giuleşti, şepcile roşii de la Cluj, etc.
În tribune a existat mereu speranţa. De sâmbătă există şi în teren. A readus-o Gheorghe Hagi! Prin lecţia muncii, a talentului, a ştiintei jocului, nu doar Viitorul a câştigat, ci toată România. Regele Hagi s-a mai încoronat încă o dată, pentru meritul de a ne aduce tuturor speranţa: se poate şi prin muncă şi modestie. Se poate în orice domeniu de activitate. Banii nu vor cumpăra niciodată respectul şi admiraţia. Mulţumim Gheorghe Hagi!