6

În rândul celor care au ieșit în stradă în ultimele zile se conturează tot mai clar ideea că nu este de ajuns să protestezi în această manieră pentru a obține schimbările dorite.

E nevoie de acțiune și în alt plan, care trebuie să urmeze procedurile încurcate ale deciziilor politice, administrative etc., cu aceeași fermitate, însă, demonstrată în aceste zile de cei care, înfruntând inerția, teama, frigul, au ieșit din case și au protestat împotriva derapajelor celor instalați la putere.

Din păcate, protestatarii nu se pot baza cu adevărat pe niciunul dintre partidele politice. PSD-ul și alații săi sunt, evident, în acest moment, ținta manifestațiilor de stradă, dar nici celelalte formațiuni nu au o imagine mai bună în rândul acestora. Excepție face, poate, USR, care e, totuși, departe de a putea constitui o alternativă actualei puteri. PNL sau PMP au la rândul lor o mulțime de probleme și n-au făcut nimic care să demonstreze că ar merita încrederea alegătorilor. Nu întâmplător, de altfel, cei aflați în stradă au scandat, nu o singură dată, “Toate partidele/Aceeași mizerie!”

Fără aliați în plan politic, cei ieșiți în stradă riscă să piardă bătălia declanșată împotriva unui sistem măcinat de numeroase vicii, corupt „de la vlădică până la opincă” și incapabil să se reformeze singur. Fără inițiative legislative menite să amendeze legile făcute cu premeditare spre a fi interpretabile, fără  acces la deciziile care privesc problemele majore ale societății, fără voci îndeajuns de puternice pentru a face auzit mesajul străzii, cei care au ieșit să protesteze nu vor obține nimic, iar demonstrațiile de minunată solidaritate din aceste zile vor rămâne doar niște amintiri frumoase pentru cei care le-au trăit și, poate,  prilej de regrete pentru cei care le-au ratat.

Aparent, situația pare fără ieșire, dar, din fericire, societatea civilă are la îndemână o serie de arme pe care le poate folosi împotriva celor care îi atacă libertățile, mișcările de stradă fiind doar una dintre ele. Chiar și în sisteme dictatoriale, oponenții regimului se organizează și e suficient să ne gândim la mișcările de dizidență din spațiul estic din timpul URSS pentru a vedea că în aproape toate țările aflate sub talpa comunismului s-au cristalizat mișcări de #rezistență. Solidaritatea în Polonia, Carta 77 în Cehoslovacia sau Samizdat-ul din Uniunea Sovietică sunt doar câteva exemple.

În România, e adevărat, rezistența a fost mult mai timidă, în directă relație cu duritatea metodelor folosite de autorități pentru a reprima orice astfel de inițiativă. Chiar și așa, însă, Mișcarea Goma și Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România, înființat de ploieșteanul Valter Paraschiv, constituie exemple încurajatoare pentru cei care protestează astăzi, într-o lume în care puternicilor zilei le este tot mai greu să pună botniță informației.

Nu că n-ar încerca să o facă, asigurându-și controlul presei și amenințându-i cu procese pe cei care îndrăznesc să le spună. Din fericire, noile tehnologii ne oferă posibilitatea  de a comunica rapid și fără granițe, astfel încât un abuz, fie el din Odobești  sau Ploiești, ajunge aproape instantaneu la urechile celor care protestează în Timișoara, Cluj sau in București, ba chiar și la demonstranții din Londra, Viena sau Paris.

Organizarea este, deci, și ea mai ușoară, în grupuri pe rețelele de socializare, în comitete de inițiativă care pot redacta proclamații sau petiții ce pot fi apoi asumate și semnate de mii de oameni ce își pot spune, de asemenea, părerea despre conținutul lor si despre pașii de urmat.

Important fiind, însă, ca acești pași să fie făcuți acum , înainte de a fi prea târziu! Altminteri, bazându-ne pe niște partide falimentare (cel puțin din punct de vedere moral), sprijinindu-ne pe niște instituții aflate ele însele sub asediu sau așteptând de la alții să se mobilizeze și să preia ideile străzii, vom descoperi că n-am obținut chiar nimic ieșind in stradă.

Evitând, însă, aceste capcane, putem păstra viu ceea ce s-a câștigat în aceste zile: solidaritatea dezinteresată, sprijinul asumat pentru obiective importante ale societății sau, la scară mai mică, ale comunității, asumarea, în general, a responsabilităților pe care le presupune calitatea de cetățean.

Lupta cu mentalitățile se poate da astfel pe multe planuri, de la petiții ale comunității și inițiative ale unor grupuri de voluntari până la dialoguri cu autoritățile și cu alți factori de decizie, cu condiția de a nu face  rabat de la principiile proclamate în aceste zile.  Iar cum printre cei care au ieșit în stradă am recunoscut numeroși oameni capabili să apere aceste principii (antreprenori și profesori, activiști în domeniul protecției mediului și reprezentanții unor organizații care încurajează voluntariatul, tineri și vârstnici plini de entuziasm și fără afiliere politică) sunt convins că există premisele constituirii în premieră a unei societăți civile reale, capabilă să se mobilizeze nu numai în astfel de situații de criză, ci de fiecare dată când interesele comunității o cer.

 

Articole asemănătoare