bubanu

Multi sunt de parere ca Romania sta bine la rezervele de petrol.

Altii sustin ca am putea sa ne valorificam mai bine zacamintele de gaz, in timp ce aurul de la Rosia Montana face inca multora ochi dulci.
Am avut si unul dintre cele mai bogate fonduri forestiere din Europa.

Am avut...

Cu toate astea, consider ca principala noastra bogatie nu vine din pamant, ci din noi, cum ne spunea odinioara nea' Iulica Teodorescu.

E vorba despre inepuzabilul zacamant de entuziasm pe care-l exploatam fara incetare de 27 de ani.
Si inca mai avem.

In 1989, un val imens de entuziasm a inundat Romania.

Iesisem din comunism, aveam Coca Cola in alimentare si program integral color la televizor.

N-a tinut mult.
Mineriadele desfasurate la umbra largului zambet Iliescian ne-au dovedit ca e greu cu comunismul...
1996 a insemnat Emil Constantinescu si o noua explozie de entuziasm.
Ne apropiam de Europa, aveam un intelectual in fruntea statului, chiar si SUA incepeau sa ne arunce timid ocheade galese...
Dupa doar 4 ani, Emil a facut pasul inapoi, recunoscandu-se invins de catre servicii.
Nu am inteles noi foarte bine atunci care e treaba cu serviciile astea, dar aveam in fata tot timpul din lume sa o facem.

Au urmat 4 ani de Ilici reloaded in care pentru prima data parea ca rezerva nationala de entuziasm a secat.
Pana in 2004, cand din spuma marilor pe care le-a tot strabatut la carma vaselor, s-a intrupat Traian Basescu!!!
Entuziasmul national a erupt din nou cu o forta care l-a aruncat pe Nastase intr-o prima faza in umbra istoriei, dupa care la Jilava.
Dar asta e alta poveste.

De spus iarna nepotilor la gura sobei.
De preferat cu un fular Burberry la gat.
Revenim:

Basescu parea raspunsul, solutia, drumul corect.
Acum, multi sunt de acord ca Romania si-ar fi revenit mai repede dupa un razboi decat dupa cele doua mandate marinaresti.

Ca un blestem, amenintarea ca rezervorul de entuziasm national este din nou pe rosu, plana inca o data peste Romania.
Ca un miracol insa, el a fost din nou umplut peste noapte si de peste munti.
De data asta, salvarea venea de la Sibiu, cu pas molcom si hotarat de sas.
Un neamt in fruntea tarii! Suntem salvati!
In doi ani, Iohannis nu s-a dovedit a fi decat o noua teapa.
Frumoasa, lacuita, echilibrata, din lemn superior, dar pana la urma tot o teapa.

In 2016 adunam din nou entuziasmul cu roaba de pe strada.
De data asta, Dacian Ciolos vine sa intre in galeria salvatorilor de patrie si izvoratorilor de entuziasm.
Suntem atat de entuziasmati de cele 10 hashtag-uri deghizate haios in program de guvernare, incat uitam ca pe 11 decembrie nu ne alegem primul ministru, ci parlamentarii.

Problema e ca odata si odata va trebui sa gasim legatura intre valurile astea blestemate de entuziasm si dezamagirile ciclice pe care suntem obligati sa le traim de atata amar de vreme.
Cand o reusim sa nu mai topaim tembel in piata publica de fiecare data cand cineva ne promite ca o sa fie mai bine, ne vom vindeca.

Si nu cred ca mai e mult pana atunci!!!
Gata, ca iar m-am entuziasmat.