Claudius Dociu

Probabil că Tararache este mai cunoscut la noi decât Tarara. Ceea ce nu e o dramă, cred că nici pe Bach nu îl știa toată lumea pe vremea lui, dar asta nu l-a împiedicat să devină nemuritor.

Revenind, însă, printre muritori,  există și în Ploiești destui care nu-l confundă pe violonistul german de origine română cu fotbalistul român care a ajuns să joace în Germania. Aceștia au avut ocazia să-l asculte pe Ștefan Tarara, câștigătorul din 2014 al concursului George Enescu, interpretând chiar lucrarea care i-a adus prestigiosul premiu.  S-a întâmplat la concertul inaugural al unei noi stagiuni a Filarmonicii ploieștene, în fața unei săli pline, din care au lipsit - fără să-mi lipsească! - oficialitățile (nu-i pun la socoteală pe cei câțiva care ocupă posturi în administrația locală dar vin la concerte pentru că sunt melomani și nu din obligație).

Dacă ați ratat concertul, a fost genul de moment pe care microbiștii îl povestesc peste ani nepoților, un fel de Barcelona - Celtic 7-0, ca să rămânem cu comparațiile în același sector de tribună. Iar Tarara – un Messi la vioară, înscriind de trei ori consecutiv în inimile publicului ploieștean: concertul plus două bisuri, ceea ce într-o sală de concerte se întâmplă încă și mai rar decât la fotbal.

Tot ca la fotbal, însă, trebuie subliniate deopotrivă meritele întregii echipe – orchestra Filarmonicii ploieștene , ale „antrenorului” Radu Postăvaru și ale managerul acesteia, dirijorul Vlad Mateescu, dar și contribuția “celui de-al 12-lea jucător”, publicul.

A fost o victorie la scor,  așa cum au confirmat și aplauzele numeroase, uneori și între părțile concertului , spre iritarea unor melomane-talibane (acestora le-aș recomanda să meargă și în alte săli de concerte din lumea asta, să vadă că și la case mai mari unii spectatori nu se abțin și, entuziasmați de interpretarea orchestrei,  aplaudă în pauzele lucrării. Nu, nu-i lapidează nimeni, să știți, cel mult, cunoscătorii zâmbesc condescendent!).

O victorie de moral, vorba gazetarilor sportivi,  în debutul unei stagiuni care se anunță plină de provocări pentru Filarmonica “Paul Constantinescu”, dar și pentru publicul acesteia. Sunt sigur, însă, că, indiferent de natura acestei provocări, până la vară vom avea ce asculta și aplauda pe scena acesteia!