Vara asta este despre tine - AFI Palace Ploiesti

bubanu

Am fost una dintre miile de cărămizi care au format  Zidul Galben în magica seară de 1 Iunie 2013. O noapte în care am jucat cu visele pe masă.

Și am câștigat .

"Să vina Cupa la Ploiești !", cerea într-un glas orașul care părea că-și găsise din nou rațiunea de a se ridica din genunchi.

Și Cupa a venit!

În mijlocul avalanșei de entuziasm, bucurie și optimism, nu realizam că sfârșitul este atât de aproape.

Poate nu degeaba totul s-a întâmplat de Ziua Copilului.

Am crezut ca niște copii într-un viitor pe care nu-l hotărâm noi și într-o echipă care de fapt nu era a noastră.

Lacrimile de bucurie care au spălat  Bulevardul în acel început de vară s-au topit între timp.

La fel și valurile de nebuni frumoși care inundau tribunele unui stadion ce părea să fie martor la rescrierea istoriei și la răsturnarea ierarhiilor.

Peste mai puțin de o lună, când ar trebui să aniversam 3 ani de la acel vis al unei nopți de vară, e foarte probabil ca Petrolul să nu mai existe.

Iar capătul unei istorii care de 92 de ani a hrănit generații nu se va găsi în iarbă, cu cântec în peluză, ci într-o sală rece și impersonală de tribunal.
Asta doare cel mai rău.

Nu caut vinovați pentru asta, deși ar fi cel mai simplu lucru de făcut la acest moment.

Cu siguranță ei există și sunt convins  că la momentul potrivit vor răspunde pentru ce-au făcut.

Până atunci însă, peste  două zile la Ploiești vine CFR Cluj.

Cu siguranță pe teren lucrurile nu vor mai sta ca în 2013. Nu putem influența asta .

Dar aș vrea ca în tribune să mai văd o dată Zidul Galben.

Care să cânte de la început până la sfârșit.

Nu până la sfarșitul meciului, ci până la sfârșitul vremurilor.

Dacă n-am fost martori în 1924 la nașterea unei legende, de ce n-am fi alături de ea la sfârșit?

Petrolul moare.
Și dacă moare, să moară cum a trăit.
Demn.