john cristea

Guvernul a hotărât că România merită un minimum pe economie de 1250 RON, acum, de la 1 mai 2016.

În cazul de față, se pare că nu e suficient. Suma asta nu-i rămâne românului în mână, asta pentru că vorbim de un brut căruia i se aplică o multitudine de filtre, pentru o sărăcire constantă a omului de rând, chinuit cu 7-8 lei pe oră, zi de zi.

Tragem de căruţele străinilor şi ne bucură o mizerie de mărire a salariului minim pe economie. Cumva, cu şampon şi balsam, dar fără clătire, reuşesc să ne spele pe creier, să ne păcălească şi să ne ţină în frâu.

Nu ne numim sclavi, ci oameni buni, cu prea puţine pretenţii de la viaţă. Contrar aşteptărilor celor de la butoane, supravieţuim, iar în caz că nu ne merg planurile, spre deliciul celor care ne vor masochişti pe viaţă, luăm un credit de haleală, unul de mobilă şi unul pentru o vacanţă până la Predeal, că Mamaia e fierbinte şi departe.

N-are rost văicăreala asta şi nici aplauze nu vreau s-aud atunci când se pregătesc de vreo laudă clocită, politicienii cu vorbe şi fapte, ambele îngropate în rânduri pe care nimeni nu le-nţelege. Ambiguu. Se văd votaţi şi cred că se vor prezenta la vot doar cei chemaţi. Consider că, în lumea asta, c-o ştampilă cu toţii suntem datori. Ştiu, drumul e lung şi parcă-n weekend suntem metesensibili sau leneşi fără cale de salvare. Să se ducă alţii şi să-şi spună părerea? Eu zic să mergem cu toţii, chiar de n-avem cu cine să votăm. Măcar ştim că-i doare şi îi pedepsim cumva!

Cunosc o tanti care lucrează de zor la supermarket. Mă lovesc de ea la fiecare cumpărătură. Uneori zâmbeşte, alteori mă salută şi se vaită. Sigur se bucură de mărirea asta a salariului şi sigur şi-a făcut planuri cu ce-i va rămâne în plus.

N-am înţeles de ce nu pleacă în spaţii primitoare, de ce nu deschide o carte, de ce se gândeşte doar la ziua de mâine şi de ce nu pune produsele alea în raft pentru ultima dată!

Tanti din poveste se situează undeva pe la vârsta a doua şi are şi-un copil în creştere. Probabil singură, luptă în actuala-i constrângere şi crede că e tot ce poate face pentru următorul răsărit de soare e să execute. Tanti, te poftesc afară! Trage aer în piept şi crede în tine! Ia o bucată de motivaţional, dar te rog, pune-te pe treabă d-aia de care te-apuci din plăcere, nu din obligaţie. Vei câştiga mai mult decât un salariul. Vei câştiga viaţă.

Concret, sunt sigur că actualul sistem ne aduce pe masă, ce-a rămas de la alţii - puţin şi prost. Nu c-ar trebui să ne luăm la bătaie cu şefii şi să le cerem mai mult, dar parcă nici să stăm în banca noastră nu ne-ajută actuala stare de foamete continuă. Şi n-are cum să ne fie chiar atât de rău, mai ales că noi ştim să ieşim din rahaturile ăstora care nu gândesc decât pentru vilele lor cu 3 etaje.

Totuşi, pentru siguranţă deplină, să fie eliminaţi din context toţi incompetenţii, ar da mai bine la buzunar şi la speranţa care, cică, mai mult din aroganţă, a renăscut, pe bune şi-adevărat! Amin.