”În perioada 18 – 20 aprilie 2016, aproximativ 100  elevi  de la Școala Gimnazială “Radu Stanian” Ploiești, Colegiul Național “Jean Monet”, Liceul Tehnologic Administrativ și de Servicii ”Victor Slăvescu” Ploiești, însoțiți de doamnele profesoare Gheorghe Mariana, Apostol Florina, Tudorache Ruxandra, Soare Veronica, Petru Adriana și Stoica Niculina vor trecere pragul Penitenciarului Ploiești, în cadrul proiectului “Șă știi mai multe, să fii mai bun”, inițiat și organizat de personalul Serviciului de Educație și Asistență Psihosocială, în colaborare cu reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean Prahova”, sună începutul unei știri publicată de infoploiesticity.ro săptămâna trecută.

Școlile ai căror elevi ”au trecut pragul” arestului de pe Rudului, mai ales Jean Monnet, au reputația unora dintre cele mai bine cotate, sigure și liniștite școli din Ploiești. Mie acțiunea mi s-a părut grotescă și înfiorătoare.

Aș fi înțeles scopul educațional al demersului în contextul în care acesta ar fi avut ca grup țintă copii de la școli unde elevii se taie cu cuțitele în timpul orelor, își terorizează profesorii cu cafteala sau se păruiesc până la sânge în pauze, ori rup ușa pentru o iarbă, ceva. Adică mă refer la faptul că într-un astfel de context, cu astfel de școli pe listă, aș fi înțeles pe deplin rolul pedagocic al vizitei. De ce să duci elevii de Jean Monnet sau Radu Stanian la deținuții de pe Rudului? Este un mister profund, o taină pentru mine.

Singura explicație pe care o pot avea pentru această vizită este aceea că, în pană de idei creative pentru săptămâna Altfel, educatorii au primit ca pe o mană cerească propunerea celor de la Penitenciar de ”a le trece pragul”. Din punct de vedere al ”dosarului”, situația a fost cât se poate de fericită: profesorii au bifat ”o activitate” în săptămâna Altfel, cei de la penitenciar au bifat ”o activitate” extra la pontaj. Refuz să mă gândesc la cum nu au reacționat părinții oricum debusolați la anunțul: ”Mama, tata, abia aștept să mă duc mâine în vizită la pușcărie și să discut cu oamenii atât de interesanți de acolo!”. Pur și simplu refuz să discut despre ei.

Dacă, forțând la maximum, pot accepta că o vizită la penitenciar este o activitate cu un sens educativ pentru elevi de zece din Ploiești, mai am o situație al cărei sens pedagogic nu-l pot înțelege indiferent de argumentație.

Toată săptămâna trecută McDonald’s-ul din centrul Ploieștiului a fost plin. Evident, clienții erau grupuri de copii însoțiți de educatori. Evident, în timpul săptămânii Altfel profesorii nu-și puteau priva elevii de atât de plina de simbolistică vizită la Mec. Ar fi fost neprofesional, nedeontologic și chiar inuman să nu servească măcar un Mec Meniu după discuția cu cetățenii ăia ”privați de libertate”.

Dealtfel  toată sătpămâna trecută a fost pentru gimnaziul ploieștean un cocktail incredibil de activități încropite pe genunchi și complet lipsite de sens ambalate imbecil sub sigla ”săptămânii Altfel”. Așa, de bilanț făcut la Inspectorat la final de acțiune de succes, cred că merită ridicată următoarea întrebare: ce ne facem nene cu chestia asta plină de clișee, redundanțe și chestii toxice pentru creierii de copii?