manastirea sinaia

Existența celei mai frumoase stațiuni din Prahova se leagă, într-un mod de poveste, de Egipt și de legenda biblică a lui Moise.

Chiar dacă acum excelează la capitolul turism, iar de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost asociată cu regalitatea, Sinaia își leagă originile, în primul rând, de spiritualitate.

În secolul al XVII-lea, în zona Sinăii nu erau decât vaste păduri virgine, la poalele Bucegilor, unde doar sihaștrii se încumetau să locuiască în peșteri și în grote. În jurul anului 1690, prin aceste locuri a ajuns și spătarul Mihail Cantacuzino, boier din vechea familie a Cantacuzinilor. Acesta era întors recent în țară, de la un pelerinaj în locurile sfinte, Ierusalim, Nazaret și Muntele Sinai, unde fusese împreună cu mama sa, Elena, şi cu sora sa, Stanca.

Spătarul s-a rugat în mănăstirea „Sfânta Ecaterina“ de pe Muntele Sinai din Egipt, numit de localnici și „Jebel Musa“, adică „Muntele lui Moise. Pe acest munte este locul unde, potrivit Bibliei, Dumnezeu a dat omului poruncile Sale, iar Moise a primit Tablele Legii, cele 10 porunci ale Vechiului Testament.

Impresionat de măretia biblică a locurilor vizitate, boierul Cantacuzino decide să construiască, la reîntoarcerea în Ţara Românească, o frumoasă mânăstire pe care o numeste Sinaia, „în amintirea Sinaiei celei mari“,  mănăstire pe care o închină Sfintei Fecioare Maria. Acesta alege Sinaia pentru asemănarea locurilor sălbatice de pe Valea Prahovei cu cele de pe muntele Sinai.

„Am zidit din temelie şi am înălţat un schiţişor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari şi după-cum arată şi Patriarchul Ţarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste şi cucernicie ce avea către sfântul şi de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”, scrie în actul de fondare al bisericii. Construcţia mănăstirii începe în 1690 şi va dura până în 1695. Pe portalul intrării în pronaos se vede și acum sculptura în piatră a lui Moise care ține în mâini tablele legii cu cele zece porunci.

Mănăstirea Sinaia a fost, astfel, prima construcție a viitoarei localități. Treptat, numele mănăstirii-fortăreață, punct de reper între cele două mari orașe ale epocii, București și Brașov, s-a extins la întreaga localitate.

Monument istoric

La început, mănăstirea a fost construită să adăpostească 12 călugări (după modelul Mântuitorului Iisus Hristos care şi-a ales 12 apostoli), dar, cu timpul, numărul a crescut fiind necesară construirea unei alte biserici mai mare şi a unor chilii suplimentare. Noile construcţii, ceea ce se numeşte astăzi Curtea Nouă, au fost realizate între anii 1842-1846.

Datorită poziţiei sale strategice, Mănăstirea Sinaia a fost ținta a numeroase invazii turceşti şi austriece, care au distrus-o parţial. A fost refăcută de fiecare dată, iar astăzi încă există, fiind monument istoric de clasa A și una dintre atracțiile stațiunii.

Mănăstirea a fost electrificată de Regele Carol I

Familia regală a locuit în timpul vacanţelor la Sinaia, chiar la mănăstire, o perioadă de 11 ani, începând cu 1871. După mutarea lor la castel, când s-au sărbătorit 200 de ani de la fondarea mănăstirii, s-au amenajat în aceste spaţii (vechi reşedinţe regale) un muzeu religios care funcţionează şi astăzi şi care a fost primul muzeu religios românesc.

Prin grija Regelui Carol I, biserica mare a Mănăstirii Sinaia a fost dotată cu energie electrică, fiind prima biserică şi mănăstire ortodoxă din România care a fost electrificată.

Spătarul Cantacuzino, mare ctitor

Mihail Cantacuzino, ctitorul Mănăstirii Sinaia, este cel care a construit și primul spital din Ţara Românească – Spitalul Colţea (Bucureşti), în incinta mănăstirii Colţea, zidită tot de el. Printre ctitoriile lui Mihail Cantacuzino se mai numără Biserica Fundenii Doamnei din Bucureşti, Schitul Titireciu din Oltenia şi o biserică la Râmnicu Sărat.

FOTO wikipedia.org

asociată cu regalitatea, Sinaia își leagă originile, în primul rând, de spiritualitate.

În secolul al XVII-lea, în zona Sinăii nu erau decât vaste păduri virgine, la poalele Bucegilor, unde doar sihaștrii se încumetau să locuiască în peșteri și în grote. În jurul anului 1690, prin aceste locuri a ajuns și spătarul Mihail Cantacuzino, boier din vechea familie a Cantacuzinilor. Acesta era întors recent în țară, de la un pelerinaj în locurile sfinte, Ierusalim, Nazaret și Muntele Sinai, unde fusese împreună cu mama sa, Elena, şi cu sora sa, Stanca.

Spătarul s-a rugat în mănăstirea „Sfânta Ecaterina“ de pe Muntele Sinai din Egipt, numit de localnici și „Jebel Musa“, adică „Muntele lui Moise. Pe acest munte este locul unde, potrivit Bibliei, Dumnezeu a dat omului poruncile Sale, iar Moise a primit Tablele Legii, cele 10 porunci ale Vechiului Testament.

Impresionat de măretia biblică a locurilor vizitate, boierul Cantacuzino decide să construiască, la reîntoarcerea în Ţara Românească, o frumoasă mânăstire pe care o numeste Sinaia, „în amintirea Sinaiei celei mari“,  mănăstire pe care o închină Sfintei Fecioare Maria. Acesta alege Sinaia pentru asemănarea locurilor sălbatice de pe Valea Prahovei cu cele de pe muntele Sinai.

„Am zidit din temelie şi am înălţat un schiţişor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari şi după-cum arată şi Patriarchul Ţarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste şi cucernicie ce avea către sfântul şi de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”, scrie în actul de fondare al bisericii. Construcţia mănăstirii începe în 1690 şi va dura până în 1695. Pe portalul intrării în pronaos se vede și acum sculptura în piatră a lui Moise care ține în mâini tablele legii cu cele zece porunci.

Mănăstirea Sinaia a fost, astfel, prima construcție a viitoarei localități. Treptat, numele mănăstirii-fortăreață, punct de reper între cele două mari orașe ale epocii, București și Brașov, s-a extins la întreaga localitate.

Monument istoric

La început, mănăstirea a fost construită să adăpostească 12 călugări (după modelul Mântuitorului Iisus Hristos care şi-a ales 12 apostoli), dar, cu timpul, numărul a crescut fiind necesară construirea unei alte biserici mai mare şi a unor chilii suplimentare. Noile construcţii, ceea ce se numeşte astăzi Curtea Nouă, au fost realizate între anii 1842-1846.

Datorită poziţiei sale strategice, Mănăstirea Sinaia a fost ținta a numeroase invazii turceşti şi austriece, care au distrus-o parţial. A fost refăcută de fiecare dată, iar astăzi încă există, fiind monument istoric de clasa A și una dintre atracțiile stațiunii.

Mănăstirea a fost electrificată de Regele Carol I

Familia regală a locuit în timpul vacanţelor la Sinaia, chiar la mănăstire, o perioadă de 11 ani, începând cu 1871. După mutarea lor la castel, când s-au sărbătorit 200 de ani de la fondarea mănăstirii, s-au amenajat în aceste spaţii (vechi reşedinţe regale) un muzeu religios care funcţionează şi astăzi şi care a fost primul muzeu religios românesc.

Prin grija Regelui Carol I, biserica mare a Mănăstirii Sinaia a fost dotată cu energie electrică, fiind prima biserică şi mănăstire ortodoxă din România care a fost electrificată.

Spătarul Cantacuzino, mare ctitor

Mihail Cantacuzino, ctitorul Mănăstirii Sinaia, este cel care a construit și primul spital din Ţara Românească – Spitalul Colţea (Bucureşti), în incinta mănăstirii Colţea, zidită tot de el. Printre ctitoriile lui Mihail Cantacuzino se mai numără Biserica Fundenii Doamnei din Bucureşti, Schitul Titireciu din Oltenia şi o biserică la Râmnicu Sărat.

FOTO wikipedia.org