Vara asta este despre tine - AFI Palace Ploiesti

dn1 istoricPrivilegiul de a fi cel mai important drum din România a venit odată cu descoperirea zăcămintelor de petrol din zona Prahova, dar până la începutul anilor 1800, ceea ce numim astăzi DN1, pe tronsonul Câmpina- Brașov, nu era decât un drumeag bătut în special de comercianți, de contrabandiști sau de tâlharii care se ascundeau în zonele izolvate din munții Predealului.

 

Legătura dintre Muntenia și Ardeal a fost asigurată sute de ani pe rute care porneau fie din Târgoșovte,  acolo unde s-a aflat reședința domnescă până la jumătatea secolului al XV-lea, fie prin zona Văleni, pe Valea Teleajenului. Drumul, mai degrabă poteca ce mergea paralel cu râul Prahova, a fost mai puțin folosită și asta din cauza dificultăților de relief care îngreunau mult accesul carelor cu marfă.

Comercianții de sare fentau vameșii

 

 Cu sute de ani în urmă, drumul Prahovei, care urca și pe poteci ocolite și puțin cunoscute, prin zona Valea Doftanei și Comarnic, era bătătorit de comercianții de sare, miere sau postav sau alte mărfuri, care doreau să evite palata taxelor vamale (vama se afla, începând cu anii 1400, la ieșirea din Țara Românească, adică la Câmpina) sau de tâlharii care se fereau de traseele "oficiale" pentru a se refugia în zonele greu accesibile din zona Bușteni- Predeal de unde atacau ulterior carele cu marfă.

Drumul Văii Prahova a fost menționat pentru prima oară într-un act datând din anul 1358, prin care regele Ungariei Ludovic, permite negustorilor din Brașov libera trecere "Între Buzău și Prahova, adeca de la vărsarea Ialomiței până la vărsarea Siretului în Dunare", conform turismguide.ro.

Ce se transporta din Muntenia spre Ardeal

De asemenea există o serie de informații, consemnate în documente descoperite recent, care vorbesc despre faptul că, la Câmpina, în zona în prezent cunoscută de localnici drept parcul de la notari, sau parcul trandafirilor, se afla la începutul anilor 1400, un punct strategic pentru controlul traficului comercial de pe Valea Prahovei. Prin Vama Prahovei, punctul prin care erau transportate mărfurile dinspre Țara Românească spre cetățile din Transilvania (în special sare extrasă din ocnele din Prahova, cereale și vin, dar și vite și miere) sau dinspre Transilvania către imperiul Otoman, traficul era intens spre sfârșitul secolului al XV-lea, aspect care reiese din consemnări istorice care amintesc de bresle cărăușilor grupate în zona Câmpina – Comarnic.

"...pururea fiind pustietate, oamenii răi, hoți, tâlhari se află"

Interesant este și faptul că în acea perioadă, de la Comarnic în sus spre Predeal nu apăruseră încă așezăminte omenești, ci doar popasuri și hanuri destinate exclusiv cărăușilor. Era o zonă pustie, izolată, considerată periculoasă. Un document semnat de, Ion Mavrocordat la începutul anilor 1700 consemnează "...fiind dar această sfantă mănăstire, la un loc de munte și greu în laturea Plaiului, aproape de hotarul Ardealului, pe unde pururea fiind pustietate, oamenii răi, hoți, tâlhari se află", (...) " fiind nici acolea, nici imprejur, nici pe aproape sat ca sa-l păzeasca la vreme de grije și nevoie", referindu-se la pericolul în care trăiau călugării mănăstirii Sinaia, conform orașul-bușteni.ro.

Apar primele poduri din lemn

Drumul național de astăzi începe să prindă un ușor contur spre fineel anilor 1700, când poteca este reparată și îndreptată, fiind și momentul când se amenajează punți și poduri din lemn peste văi și prăpăstiile din zonă. Tot în această perioadă ia ființă și primul serviciu de poștă din Prahova, cu mai multe, să le spunem, puncte de lucur de-a lungul Văii Prahovei, unde se realize schimbul cailor, iar drumeții se puteau odihni cu paza asigurată de străjile domnești.

DN1 construit cu ingineri străini

Valea Prahovei avea să devină cel mai important și folisit drum de trecere a marfurilor, dregătorilor și caravanelor dinspre București spre Brașov abia în secolul al XIX-lea, mai exact în 1846 atunci când începe construirea șoselei Câmpina – Predeal, sub conducera inginerului Ruset, o lucrare întreruptă doi ani mai târziu din cauza revoluției. Modernizarea drumului este reluată câțiva ani mai târziu, când prințul Știrbei Voda îl aduce în țara pe inginerul francez Lalanne, astfel încat, în anul 1864, șoseaua Câmpina-Predeal este aproape gata. În paralel se lucra intens la un drum dinspre Transilvania spre București, drum realizat cu finanțarea și sub coordonarea austriecilor.

Podul din piatră cioplită

Să nu credeți că nici atunci nu au fost probeleme legate de cosntruirea acestui drum național, parcă blestemat din cele mai vechi timpuri. Marea provcare a inginerilor a fost ridicarea unui pod peste râul Doftana (zona Bănești). Construcția podului începe spre finalul secolului al XIX-lea. La această dată, istoricii consemnează faptul că fuseseră deja executați 39,099 kilometri între Comarnic și Predeal. Pentru a exista și o legătură modernă  pe tronsonul Ploiești –Câmpina- Breaza trebuia rezolvată și problema traversării râului Doftana. Astfel că în aprilie 1861 încep lucrările la acest pod în punctul Doftana.

 

Conform inginerului Nicolae Noica, podul avea o lungime de 77,4 stânjeni (un stânjen măsirând aproximativ 2 metri). În timpul construcției apar numeroase probleme, care se finalizează cu amenzi din partea autorităților pentru antreprenorul lucrării. Motivele disputei au fost execuția sub nivelul tehnic și așzarea defectuoasă a pietrelor pentru bolți, dar și piatra de fațadă crăpată. Podul a fost deschis circulației în anul 1864, iar din acel moment zona Valea Prahove capătă un alt contur, se dezvoltă rapid, unul dintre motive fiind, evident, existența zăcămintelor de petrol, dar și o infrastructură care să asigure transportul acestei bogății naturale.