pestera ialomitei

Situată pe versantul drept al Cheilor Ialomiţei, în localitatea Moroeni, judeţul Dâmboviţa, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomiţa, la o altitudine de 1.530 m Peştera Ialomiţei este cea mai vizitată peşteră din Munţii Bucegi.

Cazare poți găsi la cabanele din zonă: Cabana Bolboci, Zănoaga, Diana sau Padina sau chiar la Hotelul Peștera. Acolo mai poți vizita Cheile Tătarului, Cheile Zănoagei, Cheile Orzei, Lacul Scropoasa, Cascada 7 Izvoare.

Cât de lungă este Peștera Ialomiței

Se întinde pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 metri, din care 400 metri sunt accesibili turiştilor. Din punctul numit „la Altar” în amonte există o porţiune de încă 80 metri, cu galerii şi săli. Peștera este străbătută de un pârâu şi are o desfăşurare mixtă, prezentând atât galerii cât şi săli.     

Gura peşterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găseşte la 18 metri deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peşteră se află Mănăstirea Ialomiţei, ridicată în secolul al XVI-lea, ctitorită de voievodul Ţării Româneşti, Mihnea cel Rău.   

În 1818, schitul a ars complet, iar în 1819, s-a ridicat un schit nou, mai aproape de gura grotei. În, anul 1940, schitul a ars pentru a doua oară, fiind refăcut între anii 1940-1942, de către ieromonahul Mihail Bădilă. În anul 1961, a izbucnit un incendiu la chiliile de la gura Peşterii, schitul arzând definitiv. A fost refăcut abia în anul 1993.   

Cum este alcătuită Peştera Ialomiţei    

Prima sală a peşterii poartă numele de Mihnea Vodă, având 115 metri lungime, 15 mtri lăţime şi înălţimea de 10-25 m. Înainte de 1924, prin această grotă curgea Râul Peşterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă şi se varsă mult mai jos, în Ialomiţa. Urmează galeria numită Pasaj cu lungimea de 20 metri şi lăţimea între 1-8 metri, în timp ce înălţimea variază între 1,5-2 metri. Sălile Decebal (în formă de dom, din care se deschid mai multe galerii) şi Sf. Maria sunt legate între ele, şi au dimensiuni mici: lungime între 10-30 metri şi înălţime între 2-10 metri. La Grota Sf. Maria se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria.

Sala Urşilor sau Sala Mare

Cea mai mare cavitate din această peşteră o reprezintă Sala Urşilor care are 72 metri lungime, 35 metri lăţime şi 25 metri înălţime.   

Din Sala Urşilor se deschide o galerie de 2 metri  înălţime denumită Fundul Peşterii, care, mai de mult, conţinea numeroşi stâlpi ce legau bolta de sol. Urmează Galeria Apelor până la Altar în care curge pârâul Peşterii. Peştera este accesibilă până la Altar. Aici, stalactitele sunt aşezate în aşa fel încât dau impresia unui altar de biserică.  

La descoperirea Sălii Urşilor au fost găsite numeroase oseminte şi chiar schelete întregi provenite de la ursul cavernelor, "Ursus Spelacus Blum", printre care unele la suprafaţă, ceea ce duce la presupunerea că, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzători ale urşilor cavernelor.     

Alte grote  

La intrare se întâlneşte prima grotă cunoscută sub numele de Grotă Mihnea-Vodă, luminată de soare mai ales dimineaţa, păstrându-şi dimensiunile mari pe o adâncime de peste 100m. Se caracterizează printr-un sol aproape orizontal, relativ uscat. Înainte de 1924 prin această grotă curgea râul peşterii, care străbătea întreaga excavaţie. Astăzi pârâul devine subteran înainte de a ajunge la această grotă şi se vărsa în Ialomiţa mult mai jos.   

Grota „Mihnea Vodă” se continuă cu o galerie numită „Pasajul” ce a fost lărgită în anul 1897 până la dimensiunile actuale ce urmează accesul în celelalte grote. Înainte de această data acest culoar nu avea decât 40 cm lărgime ceea ce permitea vizitatorilor să pătrundă târâş şi numai când apele erau scăzute.

După acest pasaj se intră în „Grota lui Decebal”, o cavernă în formă de dom din care se deschid mai multe galerii, una din aceste galerii se înfundă şi se deschide spre dreaptă îndreptându-se spre vest.

La Grota Sfânta Maria se ajunge trecând peste un prag de bolovani mari şi umezi. Grota continuă la sud-vest printr-o galerie joasă şi îngustă neexploatată în parte, denumirea acestei grote provine de la impresia de asemănare a unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria, provocată de umbre şi lumini.  

Galeria principală prin care se continuă drumul are o lungime de peste 40 metri şi se opreşte lângă un perete de piatră vertical ce pare să închidă peşteră. Urcarea acestui perete duce într-o altă galerie cu solul alunecos ce se întinde în lungul unei crăpături terminându-se printr-o cavernă de dimensiuni reduse.

"Piatra Altarului"  

In adancul pesterii la aproximativ 200 metri se afla o piatra, numita "Piatra Altarului", unde după tradiție sihastrii săvârșeau cele sfinte. Construcția din lemn de la intrarea în Peștera Ialomiței a ars în 1818 fiind reconstruită de preotul Gheorghe Ion Baltag și ieromonahul Gherontie din Petroșița. În jurul ei se aflau mai multe chilii în care se trăiau călugări.