Vara asta este despre tine - AFI Palace Ploiesti

gornet prahova

La numai 23 de kilometri de Ploiești, într-o comună străjuită de dealuri și în care șoseaua șerpuiește printre pomi, localnicii par să știe secretul celor mai gustoase murături, cu termen de garanție prelungit.

 

Din start trebuie spus că localitatea a fost binecuvântată. Aici a existat prima mină de sare din Prahova, încă de pe vremea Brâncovenilor. Mina a fost închisă, însă dacă cineva ar avea curiozitate și ar săpa ar da de galeriile din subteran. 

Chiar dacă nu mai au mina de sare, haotic, apa sărată țâșnește din subteran. Locul ar fi perfect pentru o stațiune balneo-climaterică, dar până acum nu s-a găsit investitorul care să speculeze acest lucru, spune Nicolae Negoițescu, primarul comunei dezamăgire. O stațiune balneo-climaterică ar revigora localitatea. Localnicii, dar nu numai, profită din plin de apa sărată care ajunge la lumină.

 

De când se știu, oamenii din Gornet folosesc aceeași rețetă pentru murături. La fel au făcut și părinții lor, și bunicii, și cei care s-au așezat pe aceste locuri. „Noi avem o singură rețetă pentru murături. Apa conține o concentrație mare de sare și, prin urmare, trebuie diluată. Se pune un singu litru de apă sărată și nouă litri de apă potabilă. Rețeta este garantată, iar la izvoarele care țâșnesc din subteran vin oamenii de departe, cu găleți și butoaie.

„Momentan aceste izvoare nu au amenajate, dar ne-am propus ca pe viitor să facem acest lucru. Ne pare rău că nimeni nu a dorit să construiască o stațiune balneo-climarică la noi, în ciuda faptului că dispunem de o zonă extrem de frumoasă și de un aer curat, dar și de alimentare cu apă”, ne-a povestit edilul comunei Nicolae Negoițescu.

Iar dacă apa sărată nu vă atrage spre Gornet, trebuie să știți că localitatea este recunoscută ca cel mai mare producător de zmeră din Prahova. Nu e localnic în Gornet care în spatele casei să nu aibă plantată zmeură. Pe vremea lui Ceaușescu, fructele mici, de culoare roșie, bogate în vitamine, erau trimise la export și ajungeau în Germani, în Spania, în Franța ori în Olanda. Străinii apreciau proprietățile zmeurei, care era folosită nu doar în alimentație, dar și în industria farmaceutică.