caz2

Au atât de puțin, dar, totodată, au totul! Pentru că se iubesc, pentru că se au unul pe altul, pentru că-și doresc armonie în familie și un viitor frumos pentru ei, dar mai ales pentru cei doi copii ai lor. 


Vorbim despre povestea Elenei și-a lui Daniel, doi tineri din satul Buzota, comuna Apostolache, care au luat-o de la început de nenumărate ori. Poate că au obosit, dar nu-și permit să clacheze. Trebuie să meargă mai departe. Copiii lor, Diana (9 ani) și Daniel (7 ani), au nevoie de ei, au nevoie de un cămin, dar, înainte de „nevoie“, AU VOIE, au dreptul să viseze ca toți cei de vârsta lor.

O poveste în care dragostea învinge totul…

Povestea Elenei Moghioroiu și a lui Daniel Cobzaru a început în urmă cu zece ani. Ea, o româncuță frumoasă, din Gornet-Cricov, de numai 16 ani pe atunci, fata unor săteni cu gospodărie frumoasă. El, un tânăr chipeș, de 17 ani, dar rrom de etnie și provenit dintr-o familie săracă din Buzota (comuna Apostolache). N-au contat nici vârsta fragedă, nici diferențele sociale sau etnice. Cei doi s-au îndrăgostit nebunește și au plecat împreună pe un drum plin de speranțe, de visuri frumoase. Doar că, așa cum se întâmplă în multe dintre cazurile similare, nu toată lumea înțelege că sufletul n-are vârstă, nu ține cont de fizic, de culoarea pielii, de religie, de limba vorbită sau de greutatea portofelului. Părinții Elenei s-au opus relației. Și-ar fi dorit altceva pentru fata lor. 
„Iar de aici au început problemele. Am fost într-un continuu du-te-vino. Fie am stat în casa socrilor, la Buzota, fie am încercat să facem ceva în casa alor mei, care au părut în ultima vreme că ne acceptă și ne-au asigurat că ne lasă nouă gospodăria de la Gornet-Cricov. Dar la sfârșitul lunii august, anul acesta, în urma unor certuri zdravene, ne-am trezit dați afară, împreună cu cei doi copii“, ne-a mărturisit Elena.

Șase suflete, într-o cameră de 5/2 metri

S-au reîntors în camera socrilor. Și, da, spunem corect cameră, pentru că este impropriu să numești casă o încăpere de cinci metri lungime și doi metri lățime, la care se mai adaugă un hol și mai mic care ține loc și de bucătărie, și de cămară, și de dressing. În această cameră sunt așezate de-a lungul două paturi în care se înghesuie șase suflete. Într-un pat de-o singură persoană dorm socrii Elenei, în timp ce pe canapeaua extensibilă (de două persoane), ceilalți patru își amestecă speranțele seară de seară și visează la momentul în care vor avea casa lor și spațiu…mult mai mult spațiu.

Un vis la un pas de realizare

Un vis la care trag de zor de la începutul lui septembrie, imediat cum s-au reîntors la Buzota. Tinerii au reușit în două luni să-și ridice casa pe care o lăsase la nivel de fundație. Au muncit zi și noapte, și-au consumat toate resursele financiare pe care le au din salariul de femeie de serviciu al Elenei, cel de fierar al lui Daniel, alocațiile copiilor și ajutorul social al socrilor, au fost ajutați de săteni, de colegii de serviciu. Pe cei care le-au întins o mână de ajutor i-au plătit când și cu cât au putut, însă oamenii le-au înțeles situația și au muncit chiar și pro bono. Unele datorii le-au fost eșalonate, astfel încât cei doi să reușească până la sfârșitul anului să se mute în casa lor. Mai bine spus, într-o cameră din casa lor, în care au reușit să pună și tavanul, dar care mai trebuie tencuită, văruită și mobilată. Nu este o casă mare, dar este a lor…
Este drept că, până acum, construcția le-a înghițit toate resursele.Iar de bani mai ai nevoie și pentru a-ți duce traiul de zi cu zi, să mănânci, să plătești facturile, să-ți ții copiii la școală, să achiți naveta. 
„Eu câștig ca femeie de serviciu, la Colegiul Jean Monnet din Ploiești, o mie de lei, din care 250 îi dau pe navetă. O navetă pentru care mă trezesc, când sunt schimbul I, la 4 dimineața, iar când sunt schimbul al II-lea ajung după 12 noaptea, pentru că n-am mașină mai devreme. Soțul meu câștigă cam tot atât, plus bonuri de masă. Suntem epuizați și psihic, și fizic, și financiar, suntem sătui să o tot luăm de la capăt, dar acum sperăm să avem spor, să ne bucurăm de familia noastră, iar cei mici să-și vadă de copilăria lor și să nu mai asiste la scandaluri, greutăți“, a completat tânăra.

Copilărie „înghesuită“

În prezent, în patul în care dorm, copiii mănâncă, se joacă și-și fac temele. Pe post de masă folosesc o cutie de plastic în care-și țin rechizitele. Acum, nici n-ar avea unde să-și așeze un birou. În încăperea strâmtă ar avea loc cel mult o măsuță pliabilă. Dar, în noua casă, cei mici visează să aibă camera lor, cu patul propriu, cu birou la care să-și facă lecțiile și cu multe jucării. 
Diana este pasionată de Engleză, Matematică și…Chimie. N-a început încă s-o studieze la școală, dat fiind că este abia clasa a III-a, în schimb merge la un unchi de-al ei, care are calculator, și învață despre elemente, formule și reacții. Și-ar dori ca de Sărbători să primească de la Moșul o păpușă Monster Hight sau Barbie și multă ciocolată. Dulciurile nu le lipsesc nici acum celor mici, însă porțiile le sunt drămuite. În privința micuțului Daniel, școala i se pare frumoasă la orele de Educație Fizică, Desen și…în pauze. Ca și multora dintre noi, de altfel. Îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș și speră ca în acest an să primească o mașină cu telecomandă plus mult doritele dulciuri. Sunt doi copii frumoși, veseli, educați, iubiți, pe care părinții au reușit, până acum, să-i țină departe de povara lipsurilor și a grijilor.

Noi îl putem ajuta pe Moș!

Chiar dacă le lipsesc multe, în momentul în care a fost întrebată de trei lucruri prioritare de care ar avea nevoie, Elena s-a sfiit. A răspuns, într-un final, că orice le este de folos în noua casă, însă pentru a finaliza și a se muta în noua cameră, până la Sărbători, au nevoie de o sobă, de încă un pat și un dulap. Momentan, hainele le au așezate într-o improvizație din paleți. 
Și din cele constatate, mai au nevoie de o masă, de materiale de construcție și, în cazul ei, poate de un serviciu ceva mai aproape de casă care s-o scape de corvoada navetei.

Împreună, noi îl putem ajuta pe Moș Crăciun ca parte din visul familiei din Buzota să devină realitate!

Cei care vor să facă donații pentru ajutorarea micuților îl pot contacta pe inițiatorul campaniei, Cristi Minculescu, la telefon 0726279537.

Text: Liliana Maxim Minculescu
Foto: Cristi Minculescu

caz1

caz3

caz4