img automaistaxi

Zilele trecute am avut o experiență destul de ciudată un taximetrist, în Ploiești. Am luat taxiul de la Omnia, spre gara de Sud, în speranța că voi prinde următorul tren spre București. După câteva sute de metri, șoferul m-a văzut destul de grăbită, așa că trebuit să își satisfacă curiozitatea și să mă întrebe ce se întâmplă.


I-am spus că trenul meu pleacă în 10 minute și trebuie să ajung la București. Brusc, șoferul a încetinit mașina. Am tresărit puțin, neștiind ce se întâmplă, dar simpaticul domn a venit imediat cu lămuriri. “Te duc eu până la București”. Am refuzat elegant spunând că nu e nevoie și că ajung mult mai repede cu trenul. A insistat și s-a oferit să mă ducă până în Piața Universității în 40 de minute, culmea, fără să-mi ia niciun ban. Aici deja mirosea urât, și m-am cam panicat, păstrând totuși aceeași stăpânire exterioară. Abia l-am convins pe om că și dacă o să pierd trenul, cu el tot nu voi pleca. La zece minute după ce m-a lăsat la gară am primit cerere de prietenie pe facebook de la același personaj, și sunt sigură că nu avea cum să afle numele meu.

Taximetristul criminal

După pățania asta m-am gândit să îi întreb și pe alții ce experiențe ciudate au avut cu taximetriștii ploieșteni. Așa am ajuns să vorbesc cu Maria, o fată care locuiește undeva în afara orașului și care într-o noapte a fost nevoită să ia taxiul pentru a ajunge acasă. „Era iarnă și microbuzele numai circulau, așa că am apelat la un taxi. Din vorbă în vorbă, după câțiva km de mers, am ajuns la discuția despre infracționalitatea în România. Așa taximetristul mi-a spus că s-a eliberat din pușcărie de un an. Nu l-am luat în seamă, dar a insistat să-mi explice cu lux de amănunte cum am fost nevoit să îl ucidă pe fostul soț al iubitei lui. Am încremenit. Deja mă vedeam la IML. Restul drumului mi s-a părut o eternitate. I-am trimis mamei numărul mașinii și numele companiei de taxi, să știe de unde să mă ia.”

 

Pentru toți, cu manele

O experiență similară a avut și Șerban, în prima lui cursă cu taxiul ploieștean. „Am luat cu prietena mea taxiul de la gara de vest și voiam să ajung undeva în zona Podul Înalt. Taximetristul părea destul de ok, până când a observat că suntem îmbracați în negru, avem accesorii rock, freze ciudate, și e posibil ca și tricourile cu Metallica să fi avut un amestec în asta, așa că simpaticul domn cu lanț de aur la gât s-a hotărât să ne pună manele în boxe. Ne-am dat seama că o face intenționat, așa că l-am lăsat în pace, dar am avut parte de o mare surpriză la primul semafor, când de nicăieri a apărut un echipaj de poliție și l-a scos pe șofer din mașină. Se pare că omul era acuzat de nu știu ce infracțiune. Poliția ne-a legitimat și ne-a lăsat să plecăm, așa că am luat-o pe jos și nu am plătit nici cursa până acolo.”

Nu doar clienții au parte de taximetriști dubioși, ci și invers, șoferi nefiind nici ei lipsiți de ciudățenii în timpul curselor.

Am vrut, așadar, să ascult și versiunea unor taximetriști care au trecut prin situații dubioase. Un domn în jur de 50 de ani mi-a povestit că a luat pe cineva o dată de la Complex Nord până la Gara de Sud, iar cursa făcea cam 8 lei, dar la destinație clientul i-a dat două bancnote de un leu. „I-am explicat că trebuie să îmi dea mai mult de atât dar nu am avut cu cine să mă înțeles, omul spunând că atât costă un bilet TCE, și că atât dă și el. După câteva minute de explicații omul a devenit reclacitrant, așa că am preferat să renunț eu.”

Același om mi-a mai povestit și cum în mijlocul verii a luat un bărbat îmbrăcat în Moș Crăciun. „L-am întrebat dacă merge la vreun bal mascat, dar mi-a spus că nu, că așa se mai îmbracă el. Nu am avut ce să-i spus și l-am dus la destinație. Omul mi-a lăsat și un bacșiș destul de mare. „

Acestea sunt o serie de evenimente ceva mai memorabile decât cele clasice atunci când taximetristul te plimbă jumătate de oraș pentru a ajunge în cartierul vecin, ori când nu vrea să te ia pentru că distanța, după părerea lui, e prea mică sau atunci când nu are mărunt să îți dea trei lei, restul de la o bancnotă de zece.