bani

Averea de 3 milioane de galbeni a mătușii Mumuloaia a fost râvnită de I.L. Caragiale care s-a judecat ani de zile cu alte rude pentru a pune mâna pe o parte din bani.


Mumuloaia a fost Ecaterina Momolo Cardini, nepoata unui negustor din Şcheii Brașovului și verișoară primară a mamei lui I.L. Caragiale. La rândul ei, Ecaterina Caraboas – pe numele de fată – mama dramaturgului, era fiica unui cunoscut negustor grec din Braşov, Luca Chiriac Caraboas. Tatăl, Luca Caragiale, avocat, fusese în tinereţe actor şi, după o căsătorie ratată cu actriţa Caliopi Caloropulos, şi-a întemeiat o familie statornică alături de Ecaterina. Ca administrator de moşie, Luca Caragiale se stabilește în Prahova, unde, la 30 ianuarie 1852, în localitatea Haimanale, se naște Ion Luca, viitorul mare dramaturg român.

Căsătorită cu un italian avut
Soţul bogatei mătuşe din Şchei, Girolamo Cardini, zis Momolo, era un italian care deţinea mari averi, stăpânul, printre altele, al terenului ce se întindea în zona Universitaţii, unde a construit şi primul local de teatru din Bucureşti. La colţul Căii Mogoşoaiei (Calea Victoriei de astăzi), avea cofetărie şi restaurant, cu bucate apusene şi orientale. Specialităţile lui erau curcanul umplut, răciturile, baclavalele şi îngheţatele. Muiere aprigă, cu un deosebit simţ al afacerilor şi foarte econoamă, Mumuloaia îşi băga nasul cu folos în afacerile soţului.

Bordelul din Berlin al Momuloaiei
La sugestia Mumuloaei, soţul acesteia a cumpărat şi un club în care se ţineau balurile mascate ale celor „suspuşi”, mai ales ale apărătorilor liniştei publice şi ale odraslelor celor bogaţi. La Berlin, şi-a cumpărat un mic hotel, iar gurile rele din Braşov spuneau, nu fără temei, că îl folosea şi în alte scopuri decât în cel de a caza drumeţi. Noaptea, hotelul berlinez al Mumuloaiei se transforma în bordel. De altfel, din acest motiv, a şi avut neplăceri cu autorităţile vremii.

Trei milioane de galbeni
Chiar dacă mătușa bogată a lui Caragiale mai avea rude, acestea au murit în tinereţea acesteia, iar soțul cu origini italiene în 1859. Așa se face că, bună afaceristă şi cu moşteniri însemnate, Ecaterina Cardini a strâns o avere de invidiat, iar la moartea sa, în 1885, a început o adevărată luptă pentru avere.
În casa acesteia din Bucureşti s-au găsit cupoane, obligaţiuni, rente, bilete ipotecare, bani și bijuterii estimate la peste trei milioane de galbeni.
Erau şase moştenitori principali, toţi veri cu decedata. Unul dintre ei era pictorul Constantin Lecca, iar una dintre verişoare, Ecaterina Caragiale, era mama dramaturgului. Aceasta a semnat o procură în favoarea fiului, care a reprezentat-o la toate fazele procesului.

Caragiale se „grăbea“ să pună mâna pe bani
Procesele, 15 în total, pentru moștenirea Mumuloaiei au durat până în 1908. Celebrul scriitor Barbu Ştefănescu Delavrancea, unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi din ţară, l-a reprezentat pe Caragiale în procesul pentru obţinerea moştenirii Ecaterinei Momulo Cardini.
Scandalurile s-au ținut lanț, iar într-o fază a procesului, lui Caragiale i s-a contestat inclusiv statutul de copil legitim.
Într-un târziu, scriitorul şi-a câştigat partea. Graţie părţii lui de moştenire, Caragiale a dobândit o rentă lunară între 500 şi 1.000 de lei. Nu era o sumă exorbitantă, dar era suficientă pentru a asigura oricui, în acele vremuri, o viaţă onorabilă. În 1905 a murit și Anastasia, sora tatălui său, iar Caragiale a câştigat la Tribunal şi averea acesteia.

Toate aceste câştiguri târzii l-au făcut pe scriitor să-şi vadă visul cu ochii: s-a stabilit cu familia la Berlin, cel mai cosmopolit oraş european din acea perioadă, fericit că se poate bucura de avantajele civilizaţiei şi de gustul nemţilor pentru muzică simfonică.

FOTO casasfatului.ro