reguli tce

Zilele astea am avut nevoie să ajung în mai multe zone ale orașului într-o perioadă scurtă de timp. Cum tarifele taxiurilor ploieștene sunt făcute în așa fel încât un tur al orașului te costă un procent din două cifre din salariu, a trebuit să iau transportul în comun. 

102, traseul fantezist al Primăriei

Călătoria a început de la nord, din zona Spitalului Județean. Aveam de gând să merg la vest, așa că am luat traseul 102, traseu pentru care s-au cheltuit milioane de euro, dar care e asigurat de un autobuz ceva mai bătrân decât Caragiale însuși. Primăria a promis ploieștenilor tramvaie moderne și linii conform standardelor europene, dar parcă numai pentru a le face locuitorilor în ciudă, preferă să nu dea drumul tramvaiului 102, dând vina pe birocrație. Dau să mă urc în autobuzul care “ nu poluează“ desenat cu floricele colorate, când, în fața mea se aruncă o femeie puțin trecută de vârsta a doua, cu două-trei sacoșe și 150 kg. Am lăsat-o să treacă, evitând astfel să mă aleg cu ruptură de organe interne, apoi am văzut de unde și graba. Distinsa s-a aruncat în autobuzul gol pentru a putea alege unul dintre cele 30 de locuri libere înainte că cineva să îi ocupe scaunul dorit.

Am rămas ceva mai în spate și m-am urcat într-un final în autobuz. În spate se vedea fumul pe care îl puteai tăia cu cuțitul, al autobuzului “nepoluator” pe gpl. Am încercat de câteva ori să mă așez pe scaunul încins de soare care încerca să îmi ardă pielea. Am reușit la un moment dat să stau jos și până la vest nu am putut decât admira noile linii de tramvai pe care sper ca, până să părăsesc definitiv orașul, să reușesc să circul în modernele tramvaie promise de Primărie.

TCE îți asigură statutul de sardină în suc propriu

Interesant a fost și în traseul 35. Aici, autobuzul cu numărul scaunelor echivalent cu locurile libere dintr-o dubiță părea ceva mai sigur decât bătrânul autobuz de pe 102. Bineînțeles că nu am putut prinde loc și o doamnă era foarte supărată de faptul că i-am ocupat locul strategic din mijlocul autobuzului, lângă bară.

Până să ajung la Biserica Sfinții Trei Ierarhi autobuzul era neîncăpător. Stăteam ca sardinele în suc propriu, dacă e să luăm în calcul fluidele degajate de corpul uman în lipsa aerului condiționat din micul autovehicul galben. Numai vorbesc de mirosul insuportabil. Unii oameni uită să se spele înainte să iasă în public, și țin musai să le împărtășească și celorlalți mirosul lor natural, și aici nu vorbesc de cei care au probleme de sănătate.

O călătorie multiculturală

Am reușit, cu chiu cu vai, să cobor în centru, mai mult luată pe sus de lumea care intenționa să facă același lucru ca și mine, și care nu avea răbdarea să coboare în urma turmei. De aici am luat traseul 5, spre cartierul Mihai Bravu. Același autobuz obosit ca și pe 102. Călătoria a fost ceva mai interesantă grație colegilor de banchetă, ceva mai bronzați decât mine, care aveau o conversație într-o limbă exotică, și o română fără reguli gramaticale. Nu am înțeles decât câteva cuvinte obscene și nu am reușit să prind firul discuției, dar tonul și accentul tigănesc făceau toată atmosfera. M-am ridicat pentru a-i ceda locul unei femei însărcinate și m-am apropiat și mai mult de familia de romi. La un moment dat am simțit că geanta mea se îngreunează. Inițial mă gândeam că cineva dorește să îmi facă un cadou surpriză, dar surpriza a fost de partea mea, atunci când am descoperit că m-am ales cu o mână bronzată care îmi căuta strategic portofelul. Nici nu am reușit să mă dezmeticesc bine, că familia care m-a acompaniat timp pe trei stații, a coborât imediat ce autobuzul a oprit, din fericire, fără să reușească să îmi sustragă ceva din geantă. 

Reguli de urmat în autobuzele din Ploiești

După o zi aventuroasă petrecută în autobuzele TCE am conchis câteva reguli pe care cred oamenii le-au adoptat atunci când s-au hotărât să circule cu transportul în comun din Ploiești.

1. Cumpără un bilet, compostează-l, iar la coborâre dă-l unui nevoiaș cu tricou Armani și curea Versace.
2. Urcă în așa fel încât să fii întotdeauna primul. Locurile pot dispărea subit chiar dacă autobuzul e gol, plus că șoferul stă în stație doar 10 secunde.
3. Nu-i lăsa pe cei din jurul tău să se simtă singuri. Ține-i de vorbă, povestește-le despre nepoții și medicii tăi. Aici intră și contactul fizic obligatoriu.
4. Fii afectiv cu cei din jurul tău. Toți simt nevoia ca un străin să intre în sufletul și coastele lor.
5. Nu ai de ce să cedezi locul femeilor însărcinate, nu au ajuns așa din cauza ta.
6. Este obligatoriul ca cei din jurul tău să afle cu cine vorbești la telefon, și despre ce.
7. Trebuie să îi înveselești pe colegii de suferință. O manea cu volumul cât mai ridicat este cea mai bună metodă.
8. Dacă îți e foame, nu ezita să consumi o shaorma cu de toate direct în autobuz. Cu cât miroase mai puternic, cu atât oamenii vor fi mai binedispuși.
9. Pentru a le face munca mai ușoară celor de la SGU, aruncă gunoaiele direct în autobuz, coșurile de gunoi sunt învechite.
10. Atrage-le atenția celor din trafic de faptul că ești în autobuz. Ieși pe geam și strigă ce te taie capul. E cu atât mai interesant dacă în mașina de lângă tine, la semafor, se află un tovarăș cu aceleași apucături.

Dacă urmați aceste reguli, aveți mari șanse să intrați în ton cu moda transportului în comun ploieștean și să vă faceți mulți „prieteni”, așa cum și restul oamenilor civilizați își fac, după o călătorie cu TCE-ul.