Magician

Vine fiică-mea de la școală, înfierbântată toată, că-i trebuie 12 lei pentru mâine! Nicio problemă, dar pentru ce? "Un spectacol de magie! Vine un magician! A fost la Românii au talent!<românii au="" talent="">"

Hai, lasă-mă, zic. Doișpe' lei? Dar ce vă face de banii aștia? Și unde se ține spectacolul? În școală, în clasă, de la 9 la 11...Roșu-n fața ochilor și degete încleștate. Pe cuvântul meu dacă am ceva cu minunea de magician, dar ce Doamne, iartă-mă caută artistu' n școală în timpul orelor de program? De ce nu se duce să-și arate mult apreciatul talent prin săli de spectacole, pe străzi, prin parcuri, pe unde l-o duce norocul? Cine- l lasă p-ăsta să se dezlănțuie în școală? Chiar poate să vină oricine să țină o cuvântare pe trei lei în fața copilului meu, fără să-l caute careva la cap? Dacă e așa, mă apuc și eu de treabă!  Îmi iau o pisică mai de soi și o pun p-aia să țopăie prin școli. Bani au părinții. 5 lei cer de la fiecare copil, și, zău, într-un an îmi iau casă!  Ok, am tolerat editurile care vin să-și vândă cărțile, că sunt cărți, l-am acceptat pe Bârnă, păpușaru', că e teatru de păpuși, i-am acceptat p-ăia cu concursurile de nu știu ce... de orice, pe bani, că sunt concursuri, deși sunt conștientă că nu în copilul meu investesc, ci direct în buzunarele tractoriștilor care se dau profesori universitari, băăă, dar mai sunteți mulți? Acu' o dăm și pe magie?

Mâine vine cu dansu' la bară? Nu știu, întreb? Cu nervii cât casa pe mine, mă pun pe treabă, pe treaba aia pentru care iau salariu. Sun la directorul școlii, (saru'mâna, doamnă, mi-ați fost profesor. Și-acum visez Dealurile de Vest) Nu poate să vorbească. E cu un inspector nu știu de unde, face nu știu ce. Rămâne că ne auzim mai târziu. N-am timp să aștept. Sun la adjunct (săru mâna, doamnă, și dumneavoastră mi-ați fost profesor.  Punct) Nici ea nu poate să vorbească, e la ore. Îi iau la rând, în ordine alfabetică, pe consilierii locali. Au dreptul să comenteze că sunt băgați prin consiliile de administrație ale școlilor. Aștia mai rău. Băăăhh, stai așa că nu-i așa, că-i faci rău copilului, că o să se reverse totul asupra fetei, să vezi belea, crezi că noi nu tolerăm afacerile astea din școli, închidem și noi ochii, avem și noi copii... A, bun! Nu rezolv nimic nici cu ei. Păi și atunci ...?

Direct la Inspectoratul Școlar. Nicolae Angelescu. Îi prezint pe repede înainte situația: un artist face spectacol în școală, contra cost,  în timpul orelor. E normal, legal, moral? Omu', decent.  Mă ascultă și mă roagă să-l aștept cel mult jumătate de oră să verifice situația și apoi îmi dă un răspuns. În maximum zece minute mă sună și mă anunță scurt: "s-a anulat spectacolul! Orele de curs sunt sfinte."
 
Nu reușesc să aflu mai multe amănunte că - mi bâzâie iar telefonul. Directorul școlii, doamna care mai devreme era ocupată cu un inspector (săru'mâna, doamnă, încă odată, opt cin'zeci am luat la Bac, la geogra'). Se scuză și-mi explică situația: artistul talentat a venit la școală și-a prezentat oferta/programul și a fost acceptat, dar acum s-a luat decizia ca spectacolul de mâine să se anuleze. De ce, întreb. Nu am primit un răspuns concret. Și fără răspuns am rămas și la întrebarea dacă și eu pot mâine să vin să țin un spectacol, pe bani, evident, (cu pisică sau fără) la școala unde învață fiică-mea? Vă fac o ofertă, doamna Stan?