Colegiul Național “I. L. Caragiale” din Ploiești. Numele nu trezește doar nostalgie printre miile de absolvenți din promoții trecute și o uriașă motivație în rândul celor care abia acum își caută drumul în viață, în pragul admiterii la gimnaziu sau liceu. Unitatea de învățământ, unul dintre liderii clasamentului pe județ și printre cele mai bune școli din țară, a ajuns cunoscută până și la Cambridge. De ani buni, “exportă” constant, către prestigioasa universitate din Marea Britanie, vârfuri de generație. Tiberiu Copaciu este elevul care se află, acum, la un pas să devină cel mai nou membru al grupul “Caragiale” de la Cambridge.

De la Ploiești pleacă, an de an, către universități din străinătate, copii extraordinari, în căutarea celei mai bune șanse pentru viitorul lor. Nici vara lui 2016 nu va face excepție. După C. N. “Mihai Viteazul”, cu Filip Ceacîreanu, admis la Oxford cu un semestru înainte de a absolvi liceul, și Colegiul Național “Ion Luca Caragiale” se poate mândri un viitor student într-o universitate de top din clasamentul mondial. Tiberiu Copaciu a fost admis la Cambridge, marcând o reușită care încununează eforturile unitare ale sale, ale părinților și ale profesorilor, depuse de-a lungul anilor. Vestea admiterii nu poate fi considerată o o surpriză, după ce, de opt ani încoace, încă din clasa a V-a, Tiberiu a tot înnoit constant colecția de medalii și diplome olimpice: argint și mențiuni, la Matematică și Fizică, și argint la Informatică, după ce a început să studieze temeinic și această disciplină, odată cu admiterea, în liceu, la o clasă de profil, una dintre cele mai căutate din județ și chiar din întreaga țară.

Nu poți să nu te întrebi care este formula magică pe care a descoperit-o. Dar afli că nu există niciun secret, nu este niciun mister, totul se rezumă la câteva lucruri esențiale: norocul de a-ți descoperi pasiunea, șansa de a fi îndrumat de o echipă de oameni dedicați și, desigur, multă, dar foarte multă muncă. “Sunt mulți cei care ajung pe acest drum mânați de o pasiune pe care au avut-o dintotdeauna. Eu nu pot spune că am ales aceste discipline, ci mai degrabă că ele m-au ales pe mine. Este drept că Matematica și Fizica mi-au plăcut de la început, dar cu Informatica nici nu am avut contact până nu am ajuns la liceu, la o clasă cu predare intensivă. Apoi am intrat în Centrul InfO(1), coordonat de doamna profesor Dana Lica, și am descoperit în această disciplină o oportunitate de a aplica în mod practic ceea ce învățam și-mi plăcea la celelalte două materii. Și așa s-a născut ambiția mea, de a ajunge la un nivel cât mai înalt, iar treptat a apărut și ideea de a urma o facultate în străinătate. Cât despre alegerea pe care am făcut-o, Cambdridge, a contat foarte mult că am cunoscut, în Centrul InfO(1), colegi mai mari care, între timp, au terminat liceul și au ajuns acolo. Ei au fost și cei care mi-au oferit toate informațiile de care am avut nevoie acum, pentru a aplica”, a povestit Tiberiu Copaciu.

Viitorul absolvent de la “Caragiale” nici nu a făcut, până acum, o evaluare a reușitei sale. Abia când l-am întrebat a calculat că, de fapt, a ocupat unul dintre cele șase locuri scoase la concurs de colegiul pentru care a aplicat în Marea Britanie. “Universitatea este împărțită în 32 de colegii, structurate altfel decât facultățile de la noi, în sensul că în fiecare se studiază disciplinele care mă interesează pe mine. Aveam de ales între a aplica pentru oricare dintre ele sau a aplica la unul anume. Niciun colegiu nu are, în general, mai mult de șase locuri pentru o anumită specializare. La Informatică au fost cinci sau șase locuri, pentru candidații din întreaga lume, în colegiul în care mi-am dorit să ajung”, își amintește Tiberiu. Chiar și așa, nici măcar când s-a aflat în fața comisiei de admitere nu s-a lăsat pradă emoțiilor: “Au fost două interviuri, pur științifice, cu probleme din programa pe care am studiat-o în școală. Gradul de dificultate creștea, de la cerință la cerință, scopul examinatorilor fiind, din câte mi-am dat seama, nu neapărat să vadă rezultatul, când modul în care gândesc. Să vadă unde mă împotmolesc”.

Pentru Tiberiu, pragul a fost o problemă care ieșea din sfera programei, dar pe care a reușit, totuși, să o ducă la bun sfârșit. A lucrat cot la cot cu profesorul examinator, sub îndrumarea acestuia, și a reușit să-i dea de cap cerinței. A fost, probabil, momentul în care a convins că merită unul dintre râvnitele locuri scoase la concurs. Dar el povestește experiența trăită mai degrabă ca și cum ar fi doborât un record personal. Și-a stabilit niște limite noi, care păreau imposibile, și le-a depășit! Și cum a reușit acest lucru! La Informatică nu a făcut nicio oră de pregătire suplimentară. A participat doar la cursurile din cadrul Centrului InfO(1), la cele ale Centrului de Excelență și la orele de curs. Atât! Nicio“Ați fi uimiți să descoperiți că materia predată la clasă, în România, este suficientă pentru a fi admis la Cambridge. Dar așa s-a întâmplat. Am lucrat singur, nu am mers la pregătire la Informatică, iar de câte ori aveam o problemă apelam la profesorul de la clasă. În sistemul nostru de învățământ, programa este foarte încărcată, dar asta m-a ajutat. Poate că m-ar fi ajutat mai mult să mă pot concentra strict pe disciplinele care mă interesau, dar și așa, ceea ce ni s-a predat la clasă a fost suficient. Interviul, în sine, a fost în proporție de 90% din ceea ce am făcut la școală”, a apreciat Tiberiu.

Lui, ca și altor copii ca el, sistemul românesc nu-i mai oferă însă prea multe șanse de acum încolo. Are deja în plan să rămână în străinătate, după terminarea studiilor, și speră să lucreze, cât mai curând, în una dintre marile companii ale lumii. Colegi de-ai lui mai mari, plecați din “Caragiale”, fac parte, acum, din echipele de la Google, Twitter sau Facebook: “Și aici mi-aș putea face o carieră, dar oportunitățile sunt puține. Sunt mulți români de valoare și puține șanse pentru ei. În Occident se investește mult în acest domeniu, este un sector care reprezintă viitorul, iar oportunitățile sunt pe măsură”.
Citește continuarea pe telegrama.ro