Exploziv/"Strategia de dezinformare" a lui Volosevici

Aşa cum anunţam, vă prezentăm în exclusivitate un material de-a dreptul exploziv: este vorba despre strategia de comunicare a primarului Ploieştiului Andrei Volosevici elaborată de consilierii privaţi ai acestuia la începutul lunii martie. Din punctul nostru de vedere este un document definitoriu despre modul în care Volosevici înţelege să conducă oraşul. El ne ajută să înţelegem de ce după doi ani de mandat Volosevici Ploieştiul a reuşit contraperformanţa de a se întoarce în timp din punct de vedere edilitar cu cel puţin zece ani. Este de remarcat faptul că întreaga “strategie de comunicare” a primarului Ploieştiului este construită în jurul conceptului de “dezinformare”, ziariştii fiind definiţi drept ţinte principale.

“Probleme actuale - analiză/Atacurile presei şi ale mediului de afaceri
Atacurile din presa locală trebuie privite de la bun început pe două dimensiuni: administrative şi politice. Deşi aceste două sfere au multe lucruri în comun, în acest moment pentru primarul Andrei Volosevici interesul trebuie să se îndrepte în primul rând către combaterea atacurilor asupra activităţii administrative. Această orientare este argumentată în primul rând de faptul că atacurile cu resort administrativ au un impact mai puternic la nivelul opiniei publice. În general, disputele politice apar drept interesate şi superficiale şi, din acest motiv, generează din start un impact redus la nivelul publicului.
Din perspectivă administrativă aşadar, principalele dificultăţi asociate în acest moment cu Primăria Ploieştiului şi primarul Andrei Volosevici sunt legate de anularea sau amânarea unor licitaţii. Conform presei locale (sau mai precis conform unor jurnalişti din presa locală), din această cauză serviciile publice sunt influenţate negativ, iar promisiunile din campanie ale primarului nu sunt duse la îndeplinire. Liniile de atac ale jurnaliştilor locali pornesc de la unele licitaţii considerate de aceştia ca fiind suspecte. Este vorba în principal despre licitaţiile pentru serviciile de salubritate, pentru asfaltarea drumurilor, pentru stadion, pentru achiziţionarea de troleibuze şi pentru servicii de deratizare, dezinsecţie şi dezinfecţie.
Aceste atacuri de presă se împletesc foarte bine, cel puţin în ultima perioadă cu reproşurile unor oameni de afaceri din Ploieşti, conform cărora primarul Andrei Volosevici sabotează mediul de afaceri local şi încearcă impunerea unor firme „venetice” în detrimentul celor locale. Din acest punct de vedere, nu trebuie exclus scenariul ca atacurile de presă şi cele ale mediului de afaceri să fie concertate şi să vizeze exercitatea unei presiuni asupra administraţiei locale. Mai ales în condiţiile în care se pregătesc unele licitaţii importante, este posibil ca aceste presiuni să continue şi chiar să se amplifice în perioada următoare.
În acest context, trebuie punctat faptul că practic orice măsură sau iniţiativă a Primăriei poate fi contestată de o anumită partea a presei, indiferent dacă există sau nu motive reale pentru atacuri. Odată ce campania împotriva Primăriei şi a primarului a fost lansată, motivele invocate pentru atacuri (cum sunt spre exemplu licitaţiile pentru asfaltări sau salubrizare) contează mai puţin, fiind doar pretexte pentru a readuce în discuţie tema principală a acestei campanii negative.
După o sinteză a atacurilor din ultima vreme, tematica atacurilor se poate rezuma astfel:
 Temă principală: „Andrei Volosevici intentionează să masluiască licitatiile, pentru a aduce in Ploieşti firme apropiate de el şi pentru a-i exclude pe operatorii locali”;
o Teme secundare: „primarul nu îşi îndeplineşte promisiunile”;
"Andrei Volosevici nu a schimbat nimic din practicile fostului primar";
În concluzie, o parte a presei şi unii oameni de afaceri au interesul să îl asocieze pe Andrei Volosevici cu acuzaţii de corupţie şi de ineficienţă administrativă. Acesta este obiectivul de fond al campaniei de presă desfăşurate la nivelul Ploieştiului.
În altă ordine de idei, discuţiile despre implicarea politică a lui Andrei Volosevici, care din perspectivă imagologică prezintă un risc mai mic decât elementele prezentate anterior, au fost lansate mai mult pentru a susţine atacurile pe linie administrativă. În acest sens pot fi amintite materialele legate de implicarea lui Andrei Volosevici în campania prezidenţială. Cum am menţionat însă anterior, acest gen de materiale nu pot reprezenta riscuri reale decât în contextul în care sunt aduse în discuţie ca argument în analizarea activităţii administrative a primarului.

Reacţia în faţa atacurilor
În situaţia unor subiecte cu potenţial semnificativ de risc, Andrei Volosevici a dat un răspuns administrativ corect, axat în principal pe procedurile legale şi rigorile administraţiei publice. Trebuie punctat însă că de multe ori o astfel de perspectivă nu este eficientă pentru edil. Concret, în faţa unor atacuri de presă, opinia pubică aşteaptă de cele mai multe ori o reacţie dură din partea autorităţilor – reacţie prin care să fie indicaţi şi chiar apostrofaţi vinovaţii pentru situaţia reclamată – iar lipsa unei astfel de atitudini poate fi asociată cu asumarea unui grad de vinovăţie. Deşi de cele mai multe ori Andrei Volosevici a prezentat puncte de vedere corecte şi argumentate din perspectivă administrativă, acestea nu au avut un impact clar la nivelul opiniei publice, care ar fi aşteptat din partea primarului intervenţii mai ferme şi poate chiar mai dure.
În acest sens pot fi evocate declaraţiile în problema licitaţiei pentru salubrizare, în ceea ce priveşte impunere criteriilor pentru selectarea asfaltatorilor şi chiar în recenta dezbatere cu privire la construirea noului stadion, în problema caietelor de sarcini.
“Poieştiul nu poate rămâne fără salubritate. Studiem şi posibilitatea ca Regia Autonomă de Servicii Publice Ploieşti să presteze acest serviciu temporar”.
• În situaţia în care materialul de presă se îndrepta şi împotriva primarului – fie şi indirect – se impunea o reacţie mai fermă, tocmai pentru a disocia din start orice suspiciune îndreptată împotriva lui Andrei Volosevici.
„Încercăm să fim mai selectivi. Nicidecum nu se poate vorbi de o licitaţie! Ţipăm că avem drumuri proaste, iar pe cealaltă parte venim şi spunem că e discriminare dacă impunem nişte condiţii mai dure”
• În mod normal atenţia primarului trebuie să se focalizeze asupra calităţii serviciilor. Discursul trebuie să sublinieze beneficiile pe care le urmăreşte primarul pentru municipiu, nu procedura în sine, care este greu de înţeles la nivelul opiniei publice (implicit, dezvoltarea subiectului legat de proceduri poate fi percepută ca o evitare a subiectului de fond, care este dirijarea licitaţiei într-un anumit sens).
Pentru edilul Ploieştiului, dificultatea principală este legată de faptul că astfel de declaraţii nu „închid” un subiect ci oferă jurnaliştilor rău-intenţionaţi posibilitatea să îl dezvolte şi să creeze noi scenarii şi noi interpretări (cum a fost în problema stadionului, unde propunerea primarului de deblocare a situaţiei, prin discutarea caietului de sarcini a fost interpretat ca o încercare de încălcare a legii).

Direcţii de acţiune/Combaterea atacurilor
Pentru a evitata extinderea şi dezvoltarea unor atacuri de presă şi pentru a minimiza riscurile comunicaţionale pentru Andrei Volosevici, un prim pas poate fi legat de o articulare consecventă a declaraţiilor, în urma solicitărilor jurnaliştilor. Întrucât este de aşteptat ca atacurile din mass-media locale să persiste, pentru a uşura procesul de comunicare, acesta poate fi schematizat şi gândit ca o abordare pe etape, cu ţinte precise după fiecare etapă.
Din perspectivă comunicaţională este util ca reacţiile în faţa unor atacuri de presă să urmeze o schemă mai degrabă fixă, în 3 paşi. Aceasta ar putea avea următoarea structură:
1. Identificarea vinovatului pentru situaţia creată
• „Vinovatul” nu trebuie identificat neapărat nominal. Este foarte util însă ca în perioada următoare să fie identificat un „inamic” al primarului, chiar la nivel generic (grupurile de interese, camarila fostului primar etc.), care să fie ulterior utilizat în procesul de comunicare publică;
2. Prezentarea unei soluţii provizorii proprii – pentru a risipi orice temere că locuitorii municipiului vor fi afectaţi
Substratul oricărui atac, fie din presă, fie de la nivelul altor cercuri interesate, este în ultimă instanţă să arate că locuitorii din Ploieşti vor avea de suferit în urma activităţii primarului (merg pe drumuri cu gropi, au probleme cu salubritatea, nu au un stadion etc.). Cu alte cuvinte, ţinta finală a unui atac este cetăţeanul, care poate fi astfel manipulat.
• În această situaţie, o intervenţie fermă şi hotărâtă a autorităţii poate diminua considerabil forţa atacului. Practic, autoritatea demontează problema, oferind o alternativă credibilă.
• În acest sens poate fi interpretată şi reacţia lui Andrei Volosevici în situaţia licitaţiei pentru serviciile de salubrizaze. Soluţia provizorie propusă a fost una credibilă, însă prezentarea exclusivă a acesteia, fără a ataca şi cauza problemei, poate ridica unele semne de întrebare.
3. Prezentarea unui plan şi a unor soluţii pe termen lung
• Preocuparea principală a edilului trebuie să fie soluţionarea problemei pe termen lung. De altfel, opinia publică aşteaptă acest lucru de la autoritate, fiind un parametru comun de evaluare a activităţii edilitare, alături de implementarea acestor soluţii.

Definirea inamicului
Pentru a neutraliza atacurile îndreptate împotriva primarului, opinia publică, inclusiv susţinătorii lui Andrei Volosevici, au nevoie de un argument forte pentru a nega acuzaţiile şi pentru a susţine cauza primarului. Modelul de acţiune a fost descris bine în trecut de către Traian Băsescu şi Sorin Oprescu. Practic, se urmăreşte o polarizare la nivelul opiniei publice, astfel încât atacurile îndreptate împotriva primarului să fie puse în spatele unor interese private şi implicit lipsite de credibilitate. În acest fel, se va ajunge la situaţia în care vor exista două tabere, una a contestatarilor – sprijinită de presa aservită, şi una a susţinătorilor lui Andrei Volosevici. Or, în această situaţie, experienţele trecute arată că autoritatea beneficiază de încrederea publicului de cele mai multe ori în conflictele deschise – cu adversari pe care ea însăşi îi proiectează într-o poziţie negativă.
Exemplele ce definesc în acest moment modelul inamicului impersonal, dar extrem de nociv pentru bunul mers al administraţiei sunt:
• Traian Băsescu vs grupurile de interese: practic, această sintagmă a dus la victoria Alianţei D.A. din 2004, surprinzând foarte bine fenomenul corupţiei din guvernarea Năstase.
• Sorin Oprescu vs partidele politice: independentul Sorin Oprescu a reuşit să câştige alegerile luptându-se cu „partidele” – cheia fiind identificarea acestora cu toate elementele din administraţia publică locală.
• Andrei Chiliman vs Rechinii imobiliari: în campania pentru alegerile locare din Sectorul 1, în 2008, primarul în funcţie, Andrei Chiliman, s-a poziţionat ca inamic al mafiei imobiliare, reuşind să „construiască” un adversar suficient de puternic cu care să se lupte.
• Traian Băsescu vs moguli şi oligarhi: ultima campanie importantă a arătat că definirea unui inamic puternic şi credibil duce la „separarea apelor” şi la slăbirea accentuată a adversarului. Practic, Traian Băsescu nu s-a luptat cu Mircea Geoană în campanie, ci s-a luptat cu un adversat mult mai „rău” în ochii publicului (mogulii şi oligarhii).
Pentru Andrei Volosevici, definirea unui adversar suficient de credibil şi puternic poate însemna delegitimarea accentuată a atacurilor din presă şi de la nivelul altor cercuri interesate. Practic, o astfel de campanie trebuie să ducă la asocierea unor jurnalişti cu grupurile de interese locale, care acţionează pentru a face presiuni împotriva autorităţilor.
Într-un astfel de demers însă, cel mai important element este legat de gradul de multiplicare a mesajului. Este esenţial ca acelaşi mesaj să fie repetat cu o frecvenţă extrem de ridicată. Acest lucru se poate face:
• direct, de către primar, de către alţi reprezentanţi ai autorităţilor, de către unii jurnalişti, asumat;
• şi indirect, prin intermediul unei părţi a presei şi prin anumiţi jurnalişti, care pot lansa unele anchete în sprijinul argumentelor prezentate de primar;
În acelaşi timp, este util ca în acest demers să fie speculate unele percepţii legate de fosta administraţie a muncipiului. Experienţa arată că temele din campaniile trecute pot fi reactivate cu un real succes, întrucât susţinătorii unei anumite tabere rezonează foarte bine la anumite mesaje. În acest sens, este util ca anumiţi oameni de afaceri să fie legaţi de fosta administraţie, pentru a se explica indirect poziţia critică în legătură cu actualul primar.

Soluţii pentru definirea adversarului:
• Băieţii deştepţi din Ploieşti
• Camarila lui Calotă
• Mafia lui Calotă
• Oamenii de casă ai PSD-ului
• Abonaţii la banul public
• Paraziţii de buget local
• Caracatiţa PSD-istă
• Sultanii de Prahova

„Povestea” din spatele acestui grup de interese poate lua următoarea formă:
• Există o gaşcă de oameni de afaceri din Ploieşti, cu susţinere mare în presa locală, care s-a obişnuit să paraziteze bugetul local.
• Fosta administraţie a făcut un pact cu aceşti oameni, de genul voi vă faceţi că munciţi, iar ploieştenii plătesc. Foarte mulţi oameni din Ploieşti s-au îmbogăţit pe spatele cetăţenilor, prin înţelegeri păguboase cu fosta administraţie.
• Am oprit deturnarea banului public şi am desfiinţat robinetele prin care banul public se ducea la oamenii de casă ai PSD-ului.
• Nu voi accepta niciodată ceea ce s-a întâmplat în trecut în Ploieşti: înţelegeri ascunse, prin care se căpuşează banul public, iar serviciile publice sunt sub orice critică.
• Nu mă interesează atacurile lansată de această camarilă a PSD-ului. Nu voi face rabat de la calitatea serviciilor pentru ploieşteni.
• Aceşti oameni trebuie să ştie că presiunile şi ameninţările nu ţin loc de competenţă şi profesionalism. Orice firmă vrea să asigure un serviciu publlic trebuie să asigure calitate. Acesta este singurul criteriu.

Relaţia cu presa
Dincolo de strategia de contra-atac, propusă anterior, este nevoie de stabilirea uni echilibru la nivelul presei locale. În acest moment, presa locală – şi jurnaliştii cu un impact mai pronunţat la nivelul opiniei publice – este orientată aproape exclusiv împotriva lui Andrei Volosevici. Chiar dacă tonul nu este în prezent unul radical, totuşi se resimte nevoia stabilirii unui echibru.
Concret, ar fi util să se încurajeze unele canale de presă favorabile, pentru a da opiniei publice posibilitatea de a alege între două seturi de argumente – ceea ce în prezent nu se întâmplă. Această acţiune poate viza fie revitalizarea unor publicaţii, fie alimentarea unor surse partenere cu informaţii utile.
Alături de acest lucru, în relaţia cu presa trebuie să funcţioneze, în echilibru, două canale. Pe de o parte este important ca primarul Andrei Volosevici să stabilească o serie de întâlniri regulate cu presa, în care să abordeze direct problemele de interes pentru ploieşteni – inclusiv problemele ridicate de unii jurnalişti şi alte cercuri interesate. Pe de altă parte, în relaţia cu presa trebuie utilizate la maximum canalele favorabile, prin „sugerarea” unor informaţii şi piste care pot duce la anchete de presă (care la rândul lor pot argumenta poziţia lui Andrei Volosevici în relaţia cu unii oameni de afaceri).

Pregătirea anului electoral 2012/Perspectivă edilitară
Experienţa ultimilor ani arată că electoratul valorizează mai mult proiectele mici, dar extrem de vizibile – chiar dacă acestea sunt mai puţin importante din perspectivă edilitară – decât proiectele ample, care consumă foarte multe resurse, dar care nu sunt la fel de vizibile.
Spre exemplu, locuitorii unui oraş vor valoriza mai mult o serie de locuri de joacă amenajate în interiorul unor cartiere cu densitate ridicată, decât extinderea canalizării în zonele de periferie, unde sunt foarte multe case. Este evident că din perspectivă electorală primele tipuri de lucrări vor fi mai eficiente. De asemenea, trebuie spus că proiectele grăbite şi lansate în imediata apropiere a alegerilor crează unele dificultăţi pentru edili, aceştia confruntându-se cu acuzaţii din partea adversarilor şi cu o atitudine mai degrabă sceptică din partea alegătorilor.
Din acest motiv, pentru a stabili un echilibru necesar, ar fi util ca o serie de lucrări cu impact la nivelul cetăţenilor – cum ar fi locuri de joacă, parcări între blocuri, salubrizarea unor zone dintre blocuri şi crearea de mici parcuri etc. – să fie programate pentru a doua jumătate a anului 2011. Acestea vor constitui un argument important pentru anul electoral 2012 şi pot trece în plan secundar chiar şi unele angajamente nerealizate. Este necesar ca, în situaţia în care aceste investiţii sunt posibile, să fie comunicate în mai multe etape către cetăţeni.

Bilanţ la doi ani de mandat
În combaterea acuzaţiilor referitoare la neîndeplinirea promisiunilor, este util ca Andrei Volosevici să facă public un bilanţ la doi ani de mandat. Acest bilanţ trebuie pregătit din timp, atât prin intermediul presei, cât şi prin acţiunile primarului.
De asemenea, acest bilanţ de jumătate de mandat trebuie să facă obiectul unei comunicări directe cu cetăţenii muncipiului Ploieşti (scrisoare, pliant etc), pentru a combate riscurile aferente relaţiei cu mass-media locale.

Comunicarea directă cu cetăţenii
Pentru a combate riscurile aferente unei mediatizări negative, este necesar ca primarul Ploieştiului să construiască o comunicare directă solidă cu cetăţenii. În acest sens, este utilă valorificarea tuturor pretextelor (cum este bilanţul primarului, anunţarea unor lucrări etc.) pentru a comunica direct cu cetăţenii.
Cea mai eficientă formă de comunicare directă este scrisoarea personalizată. Astfel de documente pot fi trimise de două sau de trei ori pe an, pentru a-şi păstra gradul de atractivitate. De asemenea, alte mijloace utile se pot dovedi pliantele (în aczul unor lucrări importante, care pot fi prezentate astfel mai bine) şi chiar emailul, în situaţia în care poate fi disponibilă o bază de date consistentă.
Un aspect important este legat de finanţarea unor astfel de materiale. Mai precis, trebuie evitată situaţia în care presa îl acuză pe primar că „îşi face propagandă din bani publici”.

Coagularea unor grupuri şi întreţinerea unui contact permanent cu Primăria
Tot la capitolul comunicare directă, este util să se stimuleze coagularea unor grupuri consistente, cu care primarul să întreţină discuţii regulate. Astfel de grupuri pot fi formate din administratorii şi preşedinţii de blocuri – care pot fi convocaţi regulat la Primărie pentru consultări, asociaţiile de pensionari din Ploieşti, asociaţiile de militari în rezervă şi veterani, cei ce aniversează nunta de aur sau nunta de argint (şi pot astfel să fie sărbătoriţi de primărie)".