seap

40 de miliarde de euro este diferența estimată de trei persoane cu experiență în domeniul achizițiilor publice între valoarea oficială a contractelor afișate pe SEAP și valoarea lor reală. Cei trei au prezentat jurnaliștilor de la Gazeta Sporturilor modul în care se poate fura prin SEAP în contextul anchetei pe care echipa condusă de Cătălin Tolontan o realizează în Scandalul Dezinfectanților Hexi Pharma.

”Din 2007 și până acum cifra pe care o afișează SEAP este de aproape 150 de miliarde de euro. Și aici nu intră Tarom, Loteria, Salrom, adică Regia Sării, și alte companii importante. Noi estimăm însă că cifra mai aproape de adevăr este de 110 miliarde de euro.”, susțin cei trei specialiști care au discutat cu jurnaliștii de la GSP. Conform acestora, o asemenea diferență uriașă ar fi cauzată de ”anomalii” (vezi aici).

Raportul de țară pe anul 2014, prezentat de Societatea Academică din România (SAR) la începutul anului trecut, sesiza, la rândul lui, un număr incredibil de erate în Sistemul Electronic de Achiziții Publice sau, mai pe scurt, SEAP, îndeosebi în anul 2013 (ultimul cuprins în analiză).

Analiza SAR a modului în care funcționează SEAP (care a presupus o documentare, o verificare și o testare a sistemului de peste șase luni) a ridicat o întrebare fundamentală: nu cumva întregul sistem a fost în așa fel conceput încât să ofere doar o aparentă transparență a contractelor publice? Întrebarea e cu atât mai îndreptățită cu cât sistemul de monitorizare și verificare a contractelor cu statul a fost realizat de o firmă care i-a adus patronului ei profituri de zeci de milioane de euro din afaceri cu statul! Este vorba de UTI, compania cunoscutului milionar Tiberiu Urdăreanu, care a ajuns între timp să fie cercetat penal în mai multe dosare grele, în care a ajuns să-i toarne pe fostul primar al Iașului Gheorghe Nichita, pe primarul Craiovei, Olguța Vasilescu, pe cel care ar fi trebuit să fie candidatul PNL la București, Ludovic Orban, ori pe fostul ministru Constantin Niță. Asta după ce numele lui a fost implicat și în dosarul fostului președinte al Consiliului Județean Cluj, Horia Uioreanu.

„Este clar că există o problemă cu datele SEAP. Orice sistem de asemenea anvergură are probleme. În anii 2007-2010 SEAP era un exemplu de bună practică în UE. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. O eroare rezonabilă ar fi de 3%. Diferenţa dintre totalul oferit de SEAP şi cel care exclude achiziţiile cu anomalii este însă fabuloasă şi greu de digerat”.

declarație a celor trei specialiști făcută jurnaliștilor GSP

”Utilizarea SEAP devine nepractică atunci când se urmăresc anumite domenii mai largi. Interfața SEAP oferă doar posibilitatea căutării în funcție de câte un singur cod CPV (Codul Comun Internațional Privind Achizițiile de Produse și Servicii) specific. În plus, SEAP nu permite însumarea cifrelor și la orice pas, fie că e vorba de căutare, de trecerea la pagina următoare din lista rezultată în urma căutării, fie că se dorește vizualizarea oricărui anunț, este necesară introducerea unui cod CAPTCHA. SEAP nu permite decât vizualizarea fiecărui anunț în parte, și realizarea de statistici, comparații sau topuri în funcție de valoarea contractelor e de domeniul SF.”

”În anumite cazuri, verificarea completitudinii datelor a fost dificilă, deoarece nu am avut acces la funcții de verificare a numărului total de înregistrări din baza de date. Am comparat cu numărul de anunțuri afișate pe site-ul http://www.e-licitatie.ro (site-ul oficial al SEAP), însă eratele de exemplu nu pot fi numărate decât manual în online (vorbim de zeci de mii de erate).”

fragmente din raportul SAR, pe RC, 15 februarie 2015

***

Fragment din articolul de pe Tolo.ro:

– Prin ce mijloace se ajunge la o asemenea dominare a pieței?
– Noi numim acest lucru „o închidere a licitației”.
– Ce înseamnă asta?
– În termenii specialiștilor în achizițiile publice, „închiderea” presupune ca ofertantul, de comun acord cu instituția publică, să găsească o cale prin care să dedice licitația și să-i excludă pe ceilalți participanți.
– Adică s-o trucheze.
– În licitații se folosește un termen mai blând: „închidere”. Există „închidere brută”, pe care o fac durii, cei cărora nu le pasă de riscuri.
– De pildă?
– În cazul dezinfectanților se prevede o performanță pe care nu o poate îndeplini decât o firmă.
– Da, ni s-a descris procesul de trucare a licitațiilor la biocidele din spitale. Și Hexi, dar și alte firme îl foloseau.
– Noi nu suntem specialiști în dezinfectanți. Ni-l explicați și nouă ca să facem comparație cu alte domenii?
– De pildă, spitalul cerea ca un produs să aibă un efect de ucidere a populației de bacterii într-un timp foarte scurt: 15 minute. Practic, nimeni nu poate face asta, la caracteristicile standard. Hexi pretindea că poate să facă. Și câștiga. Sau veneau alte firme, străine, care aveau un anumit component specific, care se trecea în caietul de licitație. Cum se întâmplă în alte industrii?
– La fel. Vine Fujitsu și spune „calculatorul meu are cinci leduri”. Și apare cerința de cinci leduri în caietul de sarcini. Trivializăm, desigur, exemplul cu ledurile, dar o facem ca să înțeleagă publicul.
Citeste articolul complet pe romaniacurata.ro.
Observatorulph.ro este partener al proiectului România Curată, desfășurând la Ploiești Turul Marilor Tunuri.

40 de miliarde de euro este diferența estimată de trei persoane cu experiență în domeniul achizițiilor publice între valoarea oficială a contractelor afișate pe SEAP și valoarea lor reală. Cei trei au prezentat jurnaliștilor de la Gazeta Sporturilormodul în care se poate fura prin SEAP în contextul anchetei pe care echipa condusă de Cătălin Tolontan o realizează în Scandalul Dezinfectanților Hexi Pharma.

”Din 2007 și până acum cifra pe care o afișează SEAP este de aproape 150 de miliarde de euro. Și aici nu intră Tarom, Loteria, Salrom, adică Regia Sării, și alte companii importante. Noi estimăm însă că cifra mai aproape de adevăr este de 110 miliarde de euro.”, susțin cei trei specialiști care au discutat cu jurnaliștii de la GSP. Conform acestora, o asemenea diferență uriașă ar fi cauzată de ”anomalii” (vezi aici).

Raportul de țară pe anul 2014, prezentat de Societatea Academică din România (SAR) la începutul anului trecut, sesiza, la rândul lui, un număr incredibil de erate în Sistemul Electronic de Achiziții Publice sau, mai pe scurt, SEAP, îndeosebi în anul 2013 (ultimul cuprins în analiză).

figura 2

Analiza SAR a modului în care funcționează SEAP (care a presupus o documentare, o verificare și o testare a sistemului de peste șase luni) a ridicat o întrebare fundamentală: nu cumva întregul sistem a fost în așa fel conceput încât să ofere doar o aparentă transparență a contractelor publice? Întrebarea e cu atât mai îndreptățită cu cât sistemul de monitorizare și verificare a contractelor cu statul a fost realizat de o firmă care i-a adus patronului ei profituri de zeci de milioane de euro din afaceri cu statul!Este vorba de UTI, compania cunoscutului milionar Tiberiu Urdăreanu, care a ajuns între timp să fie cercetat penal în mai multe dosare grele, în care a ajuns să-i toarne pe fostul primar al Iașului Gheorghe Nichita, pe primarul Craiovei, Olguța Vasilescu, pe cel care ar fi trebuit să fie candidatul PNL la București, Ludovic Orban, ori pe fostul ministru Constantin Niță. Asta după ce numele lui a fost implicat și în dosarul fostului președinte al Consiliului Județean Cluj, Horia Uioreanu.

„Este clar că există o problemă cu datele SEAP. Orice sistem de asemenea anvergură are probleme. În anii 2007-2010 SEAP era un exemplu de bună practică în UE. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. O eroare rezonabilă ar fi de 3%. Diferenţa dintre totalul oferit de SEAP şi cel care exclude achiziţiile cu anomalii este însă fabuloasă şi greu de digerat”.

declarație a celor trei specialiști făcută jurnaliștilor GSP

”Utilizarea SEAP devine nepractică atunci când se urmăresc anumite domenii mai largi. Interfața SEAP oferă doar posibilitatea căutării în funcție de câte un singur cod CPV (Codul Comun Internațional Privind Achizițiile de Produse și Servicii) specific. În plus, SEAP nu permite însumarea cifrelor și la orice pas, fie că e vorba de căutare, de trecerea la pagina următoare din lista rezultată în urma căutării, fie că se dorește vizualizarea oricărui anunț, este necesară introducerea unui cod CAPTCHA. SEAP nu permite decât vizualizarea fiecărui anunț în parte, și realizarea de statistici, comparații sau topuri în funcție de valoarea contractelor e de domeniul SF.”

”În anumite cazuri, verificarea completitudinii datelor a fost dificilă, deoarece nu am avut acces la funcții de verificare a numărului total de înregistrări din baza de date. Am comparat cu numărul de anunțuri afișate pe site-ul http://www.e-licitatie.ro (site-ul oficial al SEAP), însă eratele de exemplu nu pot fi numărate decât manual în online (vorbim de zeci de mii de erate).”

fragmente din raportul SAR, pe RC, 15 februarie 2015

***

Fragment din articolul de pe Tolo.ro:

– Prin ce mijloace se ajunge la o asemenea dominare a pieței?
– Noi numim acest lucru „o închidere a licitației”.
– Ce înseamnă asta?
– În termenii specialiștilor în achizițiile publice, „închiderea” presupune ca ofertantul, de comun acord cu instituția publică, să găsească o cale prin care să dedice licitația și să-i excludă pe ceilalți participanți.
– Adică s-o trucheze.
– În licitații se folosește un termen mai blând: „închidere”. Există „închidere brută”, pe care o fac durii, cei cărora nu le pasă de riscuri.
– De pildă?
– În cazul dezinfectanților se prevede o performanță pe care nu o poate îndeplini decât o firmă.
– Da, ni s-a descris procesul de trucare a licitațiilor la biocidele din spitale. Și Hexi, dar și alte firme îl foloseau.
– Noi nu suntem specialiști în dezinfectanți. Ni-l explicați și nouă ca să facem comparație cu alte domenii?
– De pildă, spitalul cerea ca un produs să aibă un efect de ucidere a populației de bacterii într-un timp foarte scurt: 15 minute. Practic, nimeni nu poate face asta, la caracteristicile standard. Hexi pretindea că poate să facă. Și câștiga. Sau veneau alte firme, străine, care aveau un anumit component specific, care se trecea în caietul de licitație. Cum se întâmplă în alte industrii?
– La fel. Vine Fujitsu și spune „calculatorul meu are cinci leduri”. Și apare cerința de cinci leduri în caietul de sarcini. Trivializăm, desigur, exemplul cu ledurile, dar o facem ca să înțeleagă publicul.