supraponderali

În România, 3 din 10 copii şi adolescenţi sunt supraponderali şi 8% dintre ei sunt obezi. România ocupă locul al treilea în Europa în ceea ce priveşte obezitatea infantilă. La nivel mondial, un studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că din 1990 până în 2014 numărul copiilor supraponderali a crescut cu 10 milioane, ajungând de la 31 la 41 de milioane de cazuri. Această cifră reprezintă aproximativ 12% din totalul persoanelor care suferă de obezitate la nivel mondial – 350 de milioane de oameni. În întreaga lume se vorbeşte despre necesitatea implementării unor măsuri prin care să se încerce diminuarea acestui fenomen. Ţări precum Franţa, Belgia, Ungaria, Mexic şi, mai nou, Marea Britanie au introdus taxe generale pe zahăr, care se aplică băuturilor răcoritoare cu zahăr adăugat în compoziţie. Cum în general copiii sunt cei care consumă cel mai mult astfel de produse, se impune o educaţie sanitară atât a lor, cât şi a părinţilor acestora. „Obezitatea infantilă este o obezitate cu creşterea numărului de celule adipoase, pe când la adult ea se manifestă prin creşterea volumului celulei adipoase. Numărul celulelor adipoase odată mărit, aşa rămâne pentru toată viaţa, pe când volumul celulei adipoase aşa cum a crescut poate să şi scadă”, a explicat medicul endocrinolog Constantin Dumitrache pentru gândul.

 Obezitatea apare, potrivit endocrinologilor, de la vârste foarte fragede, din cauza creşterii consumului alimentar şi diminuării majore a efortului fizic, atât din punctul de vedere al activităţilor zilnice, care sunt desfăşurate mai mult în faţa calculatorului sau a televizorului, cât şi în ceea ce priveşte lipsa sportului din rutina zilnică sau, cel puţin, săptămânală.

„Alimentaţia bogată în special în glucide, zaharuri, în toate ţările mai civilizate a dus la o creştere a populaţiei obeze, încât ora actuală putem vorbi despre o ‘globezitate’. Obezitatea este o boală a globului şi pe zi ce trece eşantionul populaţional este din ce în ce mai mare. Şi, din acest eşantion populaţional de toate categoriile de vârstă cele mai importante sunt categoriile de copii şi tineret, unde tulburările sunt mult mai severe decât în cazul adulţilor”, explică medicul endocrinolog Constantin Dumitrache.

Tulburările cauzate de obezitate sunt mai severe în cazul copiilor şi adolescenţilor din cauza faptului că această afecţiune conduce, potrivit medicilor, la apariţia unei patologii care până acum era considerată ca fiind influenţată de vârstă. Sub influenţa creşterii în greutate, aceste boli apar încă din copilărie.

„Dacă vorbeam despre infarct la 50-60 de ani, la ora actuală, infarctul la 15-20 de ani este destul de frecvent. De asemenea, pe lângă această tulburare, apar cele metabolice, caracterizate prin sindromul metabolic, diabetul zaharat de tip 1 sau de tip 2. Alt tip de tulburări apare în cazul sexualizării, pentru că sexualizarea este influenţată major de elementul ponderal, grăsimile fiind cele care alterează acest proces. La băieţi această sexualizare se face mult mai târziu şi aproape întotdeauna incomplet, la fete, din contră, pubertatea va fi mai rapidă. Toate aceste lucruri vor fi însoţite de tulburări de creştere”, afirmă medicul Constantin Dumitrache.

De asemenea, apar procesele de arterosleroză, hipertensiunea arterială, cardiopatie ischemică. Toate aceste lucruri, care erau diagnostice pentru vârsta a treia, au devenit tot mai dese la vârstele tinere. Au de suferit şi ficatul şi tubul digestiv. Practic, medicii spun că nu există organ care să nu fie afectat de acest consum crescut de glucide.

Dacă la adulţi obezitatea se manifestă prin creşterea volumului celulelor adipoase deja existente în organism, în cazul copiilor, obezitatea conduce la creşterea numărului acestor celule. Astfel, impactul este mult mai grav, deoarece odată instalate în organism, celulele adipoase vor rămâne acolo pentru toată viaţa. Aşadar, creşterea numărului de celule nu este reversibilă, aşa cum se întâmplă în cazul creşterii volumului acestor celule.

„Obezitatea infantilă este o obezitate cu creşterea numărului de celule adipoase, pe când la adult ea se manifestă prin creşterea volumului celulei adipoase. Numărul celulelor adipoase odată mărit, aşa rămâne pentru toată viaţa, pe când, creşterea volumului celulei adipoase aşa cum a crescut, poate să şi scadă. Deci, prin acest element, obezitatea la copil devine şi mai gravă”, explică medicul.

Rolul părinţilor în amploarea acestui fenomen

Obezitatea nu apare la copii din cauza genelor, ci, mai degrabă, din cauza lipsei de responsabilitate şi de atenţie a părinţilor şi a nevoii de atenţie a copiilor. Specialiştii susţin că aceştia din urmă nu mai beneficiază de suportul emoţional necesar la vârstele fragede, ceea ce îi determină să caute aceste nevoi în mâncare. De asemenea, apare o problemă atunci când în creşterea copilului părintele foloseşte mâncarea ca o recompensă.

„La copii este o problemă din cauza lipsei de atenţie a părinţilor sau a nevoii de atenţie a copiilor, care neavând din punct de vedere emoţional satisfacţie şi sprijin în familie se refugiază în mâncare. Deci, acolo unde părinţii fie îi recompensează, fie îi liniştesc ca să uite, să fie lăsaţi ei în pace, îi dau copilului atât cât vrea să mânânce, fie un copil care nu este ascultat, cu care nu ai comunicare, nu ai dialog, nu este învăţat să îşi identifice nevoile de bază – furia, tristeţea, singurătatea, nemulţumirea – şi dacă tu, ca părinte, ori de câte ori are o problemă îi dai să mănânce, el învaţă că remediul pentru orice lipsă de confort este mâncarea şi atunci va învăţa să se ducă la frigider ori de câte ori are un sentiment mai puţin confort”, explică medicul Mihaela Bilic, specialist în diabet şi boli de nutriţie.

Punctul său de vedere este susţinut şi de Constantin Dumitrache, care consideră că creşterea nivelului de trai a făcut ca părinţii să satisfacă toate dorinţele şi poftele copiilor, ceea ce a condus implicit la o creştere masivă a consumului de zahăr. „Dacă la începutul secolului trecut se consuma în jur de o linguriţă de zahăr pe zi, acum s-a ajuns până la cinci, şapte, dacă nu chiar mai multe linguriţe de zahăr pe zi, în diverse forme, bineînţeles. Toate alimentele prelucrate şi pâinea şi tot, conţin o cantitate de zahăr”, susţine acesta.

Soluţiile sunt în mâinile fiecăruia dintre noi

Specialiştii afirmă că este foarte greu să se vorbească despre o soluţie la nivel global. Acest lucru este aproape imposibil pentru că vorbim pe de o parte despre ţări în care deficitul de hrană este încă major şi care luptă pentru o îmbunătăţire a stării lor, iar de cealaltă parte stau ţările care, ajunse la un nivel de trai ridicat, nu mai reuşesc să combată consumul de alimente bogate în glucide şi consecinţele pe care le care acesta asupra populaţiei.

„Ce măsuri ar trebui luate? Măsurile nu pot fi luate de un individ sau altul, ci sunt necesare măsuri instituţionale. În primul rând, educaţia sanitară, ca toată lumea să înţeleagă că nu tot ce e bun este şi sănătos. Vorba aceea, tot ce e bun este imoral, ilegal sau îngraşă”, afirmă medicul Constantin Dumitrache.

Specialiştii spun că primii care trebuie să fie conştienţi de gravitatea acestei boli sunt părinţii. „Ei trebuie să fie cei care trebuie convinşi că activitatea fizică este esenţială pentru copiii lor. Nu iei copilul din casă, îl cobori cu liftul, îl urci în maşină, îl laşi în poarta şcolii, te duci îl iei, îl duci acasă, îl urci iar în lift şi se aşează la calculator. Calculatorul este şi el o mare pacoste”, spune Constantin Dumitrache.

Copiii obezi pot să ajungă la greutăţi normale dacă urmează un regim foarte controlat şi dacă îşi impun să renunţe la aceste „plăceri” culinare. Acest lucru trebuie să devină un obicei pentru toată viaţa pentru că, potrivit medicilor, copiii supraponderali sau obezi rămân pe viaţă cu uşurinţa de a se îngrăşa şi de a depune grăsimi.

Date statistice îngrijorătoare

Potrivit ultimelor date ale Ministerului Sănătăţii, cuprinse într-un studiu coordonat de OMS, şi în România obezitatea infantilă a devenit o problemă: un copil din patru cu vârsta de 8 ani este supraponderal sau obez.

 "Aproximativ un sfert dintre subiecţii studiaţi sunt supraponderali sau obezi. Prevalenţa suprapoderalităţii (inclusiv obezitatea) la copiii de opt ani din România este de 26,75 la sută, iar prevalenţa obezităţii este de 11,6 la sută. La nivel european, prevalenţa supraponderalităţii (inclusiv obezitatea) la grupa de vârstă de opt ani, conform raportului primei runde a studiului COSI, a variat între 19,3 la sută şi 49 la sută la băieţi şi 18,4 la sută - 42,5 la sută la fete. Prevalenţa subnutriţiei (inclusiv cea severă) în ţările participante la prima rundă este în general sub 2,5 la sută. Valori mai mari s-au înregistrat în Bulgaria şi Cehia (3,2 la sută)", se mai arată în comunicat.În ceea ce priveşte distribuţia stării de nutriţie pe sexe, la nivel naţional, aproximativ cinci la sută dintre fete şi acelaşi procent dintre băieţi au subnutriţie, iar subnutriţie severă prezintă aproximativ unu la sută. Procentul de fete normoponderale (71,1) este cu 5,9 mai mare faţă de procentul de băieţi normoponderali (65,2)."Prevalenţa supraponderalităţii şi obezităţii la băieţi (29,8 la sută) este cu 6,1 la sută mai mare decât la fete (23,7 la sută). Prevalenţa obezităţii la băieţii de opt ani din România (15,03 la sută) este cu 6,79 la sută mai mare faţă de prevalenţa obezităţii la fetele de aceeaşi vârstă (8,24 la sută). Conform raportului primei runde a studiului COSI, prevalenţa excesului de greutate în Europa (inclusiv obezitatea) la grupa de vârstă de opt ani a variat între 22,1 la sută (Belgia) şi 49 la sută (Italia) la băieţi, iar la fete între 22,7 la sută (Belgia) şi 42,5 la sută (Italia)", se arată în comunicat.Prevalenţa obezităţii se înscrie între următoarele limite: 7,5 la sută în Norvegia - 26,6 la sută în Italia la băieţi şi şase la sută în Norvegia - 17,3 la sută în Italia la fete. Prevalenţa subnutriţiei severe nu diferă semnificativ în funcţie de gradul de urbanizare (6,1 la sută în rural faţă de 4,2 la sută în urban şi 3,8 la sută în semi-urban).

sursa: gandul.info

 

Articole asemănătoare