Ploieștiul este unul dintre orașele cele mai subapreciate din Romania, beneficiind de o imagine mai degrabă nefavorabilă în rândul opiniei publice.
În toamna anul 2010 m-am decis să schimb acest lucru prin demararea unei campanii de promovare a orașului care s-a materializat la finalul anului trecut prin înființarea Asociației Iubesc Ploieștii. De-a lungul celor șase ani în care am promovat orașul prin diferite metode, am alcătuit o listă de zece lucruri pe care oricine ar trebui să le știe despre Ploiești:
În primăvara anului 1857, fraţii Mehedinţeanu inaugurează la Ploiești prima rafinărie de petrol din lume. „Fabrica de gaz” a fost construită special pentru a furniza Bucureştiului petrolul lampant necesar iluminatului public.
13 ani mai tarziu, pe 8 august 1870, elita locală pune în acțiune planul mai multor orașe de a schimba domnitorul străin cu unul român. „Republica de la Ploiești”, la evenimentele căreia a participat și I.L. Caragiale, se încheie după câteva ore, când inițiatorii revoluției ploieștene sunt arestați de soldații sosiți de la București. Capul mișcării antidinastice, avocatul și ziaristul Alexandru Candiano Popescu devine după zece ani de la eveniment adjutantul regelui Carol I.
În primăvara anului 1877, în timpul războiului ruso-turc, țarul Alexandru al II-lea își stabilește cartierul general la Ploiești, fiind primit cu entuziasm de locuitorii orașului. În afara țarului, la Ploiești sunt găzduiți toţi demnitarii importanţi ai imperiului, în total peste 700 de persoane sosite de la Sankt Petersburg. Astfel, pentru aproximativ trei săptămîni, Ploieștii devin de facto capitala Imperiului Țarist!
În 1882, criticul literar Constantin Dobrogeanu Gherea, deschide în incinta Gării de Sud cel mai faimos restaurant dintr-o gară românească. Restaurantul lui Gherea este locul în care se naște celebra expresie „o întoarce ca la Ploiești” și în scurt timp faima restaurantului atinge cote maxime după ce este vizitat și apreciat de regele Carol I și de elita vremii, precum I. L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Bogdan Petriceicu Hașdeu sau Titu Maiorescu. Restaurantul a funcționat până în preajma Primului Război Mondial.
Citește articolul integral pe iubescploiestii.ro