Ploieştiul în zodia maimuţei

Pentru că relaţia mea de ziarist aservit cu puterea locală a domnului primar Volosevici poate fi rezumată foarte simplu astfel: eu scriu de mânăriile din subordine, domnia sa se face că plouă torenţial, m-am decis astăzi să fac o mică recapitulare a ceea ce eu am scris şi el s-a făcut că nu vede. Adică un fel de bilanţ al meu după doi ani de mandat al lui. Ordinea temelor abordate este aleatorie pentru că oricare dintre ele este suficient de puternică încât să-l coste pe el un posibil viitor mandat şi cei trei deputaţi PDL de Ploieşti – Roberta Anastase, Andrei Sava şi Sever Voinescu - colegiile.
Sub impresia proaspătă a câinilor care-şi târîie la propriu maţele prin pietrişul de la Bucov după ce s-au hrănit din membrele în putrefacţie ale confraţilor de agonie, vă reamintesc faptul că parcul Constantin Stere este condus de domnul Vlad.Cătălin Vlad. Cine este Vlad.Cătălin Vlad? Este de profesie filolog, consilier personal al primarului Volosevici şi detaşat pe funcţia de director al Parcului. Aşezământul conţine lac, pădure, grădină zoo şi adăpost de câini. Acolo descoperim multe oportunităţi de sport exterem cum ar fi un buget neruşinat de vreo optzeci şi trei de miliarde, din care subvenţiile acordate de primărie depăşesc şaptezeci; îl descoperim pe consilierul personal – director general călărind maşina, şoferul şi telefonul de serviciu pe unde vrea muşchii luni, fără număr; descoperim cum câinii sunt lăsaţi să putrezească de vii şi nu uitaţi că este singurul loc de pe planetă unde un iac, animal sfânt în Tibet, şi-a împuns nutriţionistul după care a fost lăsat să se sinucidă în lanul cu lucernă sub ochii întregului colectiv în frunte cu domnul Vlad. Cătălin Vlad.
Dealtfel întregul Ploieşti poziţionat strategic sub cele trei colegii este un imens parc de sporturi extreme. Mi-l amintesc acum pe domnul Volosevici când era doar candidat şi nu-l avea pe domnul Vlad.Cătălin Vlad. consilier personal mergând prin estul Ploieştiului, pe lângă Lukoil, cu un pahar cu apă în mână. Cum se minuna el de pelicula cu petrol care făcea mărgeluţe pe marginea recipientului. Cum se scandaliza domnia sa în faţa electoratului. Ce se jura că o să dea cu Apa Nova de pământ şi cu poluatorul unui sfert de Ploieşti la fel. După doi ani, Apa Nova ară cu voioşie străzile de sub fotoliul domnului Volosevici şi ale celor trei colegi de-ai săi de suferinţă politică. Ară atât de bine că vezi din ce în ce mai multe motociclete de enduro prin oraş, eu mi-am rupt bicicleta iar colegii mei cu maşini plătesc lunar sume astronomice pentru reparaţii. Cât despre electoratul din din Mihai Bravu până în Moara Nouă, el îşi potoleşte setea în continuare cu cocteiluri de petrol cu apă.
Cum scaune atât de confortabile atrag după ele roiuri şi roiuri, în Ploieştiul domnului Volosevici, al domnişoarei Roberta şi al celor două preacinstite feţe Voinescu şi Sava a apărut domnul deputat Prigoană Silviu călare pe girofarele Rosalului personal. Prima constatare pe care a făcut-o descălecătorul a fost că oraşul celor patru muşchetari portocalii “este împuţit”. Să sară vreunul să comenteze că le este insultat electoratul, feri-te-ar Sfântu’. Fâstâcit, Volosevici a sărit rapid cu ban după ban, de curge lichiditatea din bugetul primăriei în conturile firmei omului cu pliciul cu o viteză mai mare decât videodedicaţiile de pe Taraf TV.
Revărsarea asta de lichidităţi pe timp de criză a produs un efect ciudat şi unic în analele istoriei recente a oraşului: un măturător de-al lui Prigoană câştigă mai mult decât un funcţionar cu douăzeci de ani vechime care a rămas în parohia întîistătătorului Ploieştiului şi asta nu e tot. După doi ani de mandat ai lui Volosevici şi tot atât de multe luni de vânzoleală prin Parlament a celor trei, Sever, Sava şi Roberta, nefirescul a devenit incredibil de firesc: majorare de bugete pentru salubritate şi iluminat public contra reduceri de bugete la învăţământ, cultură, spitale; număr record de străzi sparte, găurite, deşănţate contra plata a paişpe’ mii de metri pătraţi cât mătură un măturător de-al Rosalului în opt ore sau o sută şi ceva de milioane cât costă un stâlp de-al Luxtenului; sute şi sute de miliarde blocate în licitaţii contestate contra alte zeci şi sute de miliarde aruncate pe troleibuze care iau foc, focuri de artificii sau camere de supraveghere care nu funcţionează; cinci sute de mii de euro plătite pe două vidanje contra câteva sute de oameni daţi afară doar din primărie.
Aşadar, acesta este un fel de bilanţ de-al meu asupra activităţii omului scos primar într-un context în care, ca să citez din clasici, şi “o maimuţă dacă o îmbrăcai în portocaliu ar fi ieşit primar”.