Ignorați, vă rog, problema câinilor comunitari

În mod obișnuit, ca să mă duc la piața din cartier (Malu Roșu), merg pe jos pe străzile din Enăchiță Văcărescu. Distanța este de o mie și ceva de metri, dacă nu merg pe scrutăturile dintre blocuri. În drumul meu către piață, am observat că străbat teritoriile a șase sau șapte haite. Intrarea în piața din Malu Roșu este dominată de cea mai impozantă haită de pe tot traseul. Îmi este greu să vă spun din câte exemplare este compusă însă vă pot spune că sunt câini pe care nu prea îi vezi des prin curți: tineri, de talie mare, foarte bine hrăniți, cu părul strălucind. Ca să intri în piață, trebuie să aștepți să se adune mai mulți semeni și să treci în grup compact prin fața maidanezilor întinși la soare, sau nor, după caz, în fața magazinului unui fost consilier local. Dacă vrei să intri singur, o faci pe riscul tău însă e recomandat să ai nervii tari: câinii nu sunt agresivi însă, din instinct, vin câte doi trei spre tine, își bagă nasurile în sacoșe, pantaloni sau fuste.

Pe drumul către locul de muncă merg pe Strada Popa Farcaș. La un moment dat, în locul în care se intersectează cu 13 Septembrie, se formează un mic parc. De cele mai multe ori trec pe acolo cu inima cât un purice. De obicei, în micul părculeț este cel puțin o femelă cu pui iar pe trotuar sunt cel puțin cinci, șase exemplare. Probabil din cauza puilor sunt cel mai agresiv grup de maidanezi pe care îl cunosc. Întâmplător, teritoriul lor aproape că se intersectează cu terenul pe care viețuiește o școală generală.

Trec pe Tudor Vladimirescu și ajung la intersecția cu Vlad Țepeș, intersecție cunoscută între ploieșteni sub denumirea de “La Orbi”. Acum vă destăinui un fapt pe care îl cunosc prietenii mei: în urmă cu două luni acolo era cât pe ce să devin victima primului pitbull maidanez pe care l-am văzut în viața mea. Din fericire, el și cei vreo șapte, opt maidanezi comuni care îl însoțeau avea o problemă cu un altul care trecuse pe teritoriul lor. Așa că doar mi-a trecut printre picioare iar eu am rămas doar cu o sperietură pe cinste.

Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că dacă pentru gropi, asfaltări, reabilitări, canalizări am văzut ceva bani alocați în proiectul de buget pe 2010, pentru reala problemă a câinilor vagabonzi nu am văzut nici o lețcaie. Nu am auzit de vreo dezbatere. Nu am auzit de vreo măsură. Acum, că am publicat aceste rânduri, aștept cu o diabolică satisfacție momentul în care primul copil, prima femeie, primul bărbat sau primul... japonez va fi hăcuit de maidanezii din Ploiești iar administrația n-o să poată să se scuze pentru că n-a cunoscut amploarea fenomenului.

PS: Ca să fie foarte clar, sunt total împotriva omorârii maidanezilor.