Fabulă despre certuri între compadres şi papagali care suferă rău

O parte a tinerilor entuziaşti s-a rupt din echipă şi a început să spună că Andrei nu le mai reprezintă visele, ideile, aspiraţiile, ţelurile, deci a trădat cauza, deci nu mai pot fi prieteni. Cât de primar e Volosevici, e de crezut că e şi el om şi că a suferit incredibil văzând respectiva parte a fostei lui echipe cum nu mai e de acord cu el şi că se pregăteşte chiar să facă un referendum pentru desscăunarea lui de pe fotoliul de primar. A strâns din dinţi şi a mers mai departe, cu rănile sufletului probabil încă deschise. A mai trecut o vreme şi o altă parte dintre tinerii entuziaşti s-a rupt din echipă. Această nouă rupere s-a produs fix în momentul în care tânărul primar n-a mai vrut să fie de acord cu punctele de vedere ale foştilor colegi referitoare la echipa de fotbal şi stadionul care urmează să fie construit pentru ea. Nemulţumită, acea parte a echipei s-a alăturat total, cu ardoarea specifică, acţiunilor facţiunii care s-a desprins prima. Cum e de crezut, Andrei, om fiind, a suferit din nou incredibil dar a mers mai departe.

Cu prilejul momentelor asfaltări, echipă şi stadion, cele două facţiuni din echipa tinerilor entuziaşti au format o nouă echipă. Despre fostul prieten Andrei, noua echipă are numai cuvinte de ocară. Că nu e bun, că e prost, că nu e frumos, că e urât, că nu e competent, că e incompetent, că nu are un nume frumos, că are un nume urât, că are ochii căprui, că nu-i are verzi… Împăciuitor, Volosevici le-a înghiţit pe toate. Încă le mai înghite. Îndurerat probabil de aceste întâmplări, primarul n-a mai fost atent la ce se întâmplă în Primărie. Aşa se face că de un an şi ceva Primăria Ploieşti n-a fost capabilă să organizeze o licitaţie, să facă o investiţie în interesul lor, al şi mai entuziaştilor cetăţeni care l-au ales edil. Morala? Aşa se întâmplă dragii mei când o echipă de tineri entuziaşti, care a câştigat o primărie, se ceartă: contestă caiete de sarcini, contestă proceduri, contestă licitaţii, se acuză reciproc de furăciuni, prostie, incompetenţă, rele intenţii, dare sau luare de mită, etc, etc, etc. Prostimea care s-a dus şi mai entuziastă la vot merge pe drumuri mai proaste, pe alei mai pline de câini, prin cartiere mai pline de gunoi, prin parcuri mai părăsite ca oricând. Deci, dragă cititorule, ia o secundă de pauză şi gândeşte-te cine este mai papagal: ăla care a votat sau ăia pe care i-a votat?