Pamflet | Luni 15 februarie – Oaspete de seamă

Autor: Matefripte
Publicat la: 15 februarie 2010 13:05:51

Deoarece vizita lui Emil Boc nu a trecut neobservată, trebuie să vă spun ce zi agitată am avut eu vineri. De dimineață m-am trezit cu douăj de minute mai devreme să-mi caut costumul cel bun. Îl avusesem la curățat și trebuia să dau de el. Am dat și am răsuflat ușurat. Nu de alta, dar nu se făcea să mă duc cu o haină obișnuită la vizita premierului.

Tot cu noaptea în cap am ajuns la birou și am făcut un pic de revoluție (portocalie, hi, hi, hi). Nu de alta, dar am observat că firmele astea cu care lucrează primăria au nevoie de motivații. Așa că le-am dat motivații să nu poată să le ducă. ”Nămeți ridicați, zăpada să dispară, gropi plombate. Vine prim-ministru și dacă dă cu bemveul în vreo groapă mai pupați contracte doar la transportat pietriș pe drumurile sătești”. A avut efect! Deci s-au mișcat băieții ca niște titireze. Mi-era și greu să-i urmăresc de la etajul trei (a se nota, să-mi aduc un binoclu). Ca niște furnicuțe erau. Creștea inima-n mine ca aluatul de pizza într-un cuptor napolitan. Trebuie să recunosc că pe măsură ce limbile ceasului înaintau aveam așa o emoție. Presa deja mișuna ca o turmă de aligatori care mirosiseră sângele, minutele păreau secunde și secundele milisecunde. Devenisem nervos. A venit însă șefa mai devreme și m-a calmat. Am primit copiuțele de rigoare ”să nu cumva să-ți scrii în palmă ca Sarah Palin, că iese urât” și mi-a spus să stau calm. Dacă mă blochez să clipesc des de trei ori că preia ea discuția.

A venit premierul, am intrat la discuții, am zis de 12 ori da, de 4 ori nu și de 16 ori ”așa este, aveți perfectă dreptate”. A ieșit bine. Urma partea mai nasoală: conferința de presă. Aveam așa o emoție ca de… de… primar. Dar a ieșit bine. Am zis două vorbe la început și pe urmă a băgat premierul mai ceva ca la teleshopping. Ba a zis și că-s gospodar (yupiii). A fost bine că s-a terminat cu bine. La Casa Sindicatelor n-am mai stat la discuțiile cu pensionarii și nici presa că nu i-a lăsat (hi, hi, hi). Deci fără emoții, cu calm și voie bună.

Un singur regret am: cum am putut uita de pâine și sare? Parcă văd că face mișto de mine nea Mircea pe tema asta.

Tags: Pamflet jurnal de primar matefripte