Avem musafiri. Unde-i plimbăm prin Ploieşti?

Weekendul trecut mi-am vizitat nişte amici din Braşov şi Sibiu şi nu am scăpat ocazia de a vedea multe dintre atracţiile turistice ale celor două oraşe. Şi, slavă Domnului, sunt destule. În timp ce ascultam famfara la poalele Tâmpei, m-am întrebat unde mi-aş putea duce amicii, dacă îmi vor întoarce vizita la Ploieşti. Atunci am realizat cât de trist este oraşul natal. Cu excepţia câtorva muzee, care ar putea atrage numai înfometaţii de cultură, Ploieştiul nu prea are ce oferi nici măcar locuitorilor săi, din cauza administrării dezastruoase din ultimii 20 de ani. Parcurile au devenit locuri de relaxare pentru maidanezi, clădirile istorice au fost demolate pentru a face loc unor tarabe hidoase, terenurile de sport lipsesc cu desăvârşire, iar ingurul cinematograf funcţional oferă aceleaşi condiţii ca în epoca de aur, când se difuzau filme ruseşti şi indiene. Cam aşa rată Ploieştiul necoafat în interviuri-fantomă din presa centrală. În schimb, la capitolul hârtii stăm bine. Primăria Ploieşti face parte din Asociaţia de Promovare a Turismului Prahova şi din alte câteva organizaţii de acest fel, dar nu a fost în stare nici măcar să amplaseze un panou de informare turistică, aşa cum ar trebui să aibă un oraş cu peste 250.000 de locuitori. Iar dacă vreun turist rătăcit prin Ploieşti crede că site-ul oficial al Primăriei îl va ajuta să-şi umple timpul prin târgul lui Caragiale este un naiv. Pe www.ploiesti.ro, la secţiunea obiective turistice apar staţiunile de pe Valea Prahovei?! Drum bun, fraierilor!