gramatica adverb adjectiv

După cum ştim de la orele de gramatică, adjectivul este o parte de vorbire flexibilă, care arată o însuşire a unui obiect sau a unei fiinţe, acordându-se cu ele în gen, număr şi caz. După cum ştim de la aceleaşi ore, adverbul este o parte de vorbire în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al unui alt adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul.

Radu Paraschivescu: Lucrurile arată destul de simplu. În enunţul „Matei a văzut un film bun”, adjectivul „bun” se acordă cu substantivul „film”. Dacă substantivul ar fi fost la feminin singular, acordul ar fi dus la enunţul „Matei a făcut o plimbare lungă”. Iar dacă în locul singularului am fi folosit un plural, am fi ajuns la enunţuri de genul „Matei are prieteni generoşi” sau „Matei a citit şapte cărţi excelente”.

Nici în cazul adverbului nu e mult mai greu. Iată câteva enunţuri simple, în care apare câte un adverb: „Dirigintele ne-a privit ameninţător”, „Va începe să plouă imediat”, „Veştile pe care le-am primit sună alarmant” sau „Cele două meciuri se vor desfăşura concomitent”.

Bine, bine, vă veţi întreba, dacă toate lucrurile sunt limpezi, ce rost are discuţia? De ce să mai pierdem vremea cu aşa ceva? Dintr-un motiv foarte simplu, care stă la baza multor greşeli şi neînţelegeri: confuzia. În cazul de faţă, confuzia care se face uneori între adjectiv şi adverb. Şi nu mă gândesc la enunţuri de tipul „Băieţii noştri au cântat foarte proşti” în loc de „Băieţii noştri au cântat foarte prost”, cum ar fi corect. Asta este o greşeală pe care n-o prea face nimeni. Am, în schimb, în vedere alte scăpări şi erori pe care le cam trecem cu vederea.

Una dintre ele se leagă de formula „bolnavi psihici”, pe care o folosesc unii vorbitori, cu toate că este incorectă. Varianta corectă este „bolnavi psihic”, respectiv „persoane care suferă de pe urma unei boli psihice”. Folosim cuvântul „psihic” fiindcă el ne arată felul în care sunt afectaţi aceşti oameni, ceea ce înseamnă că avem nevoie de un adverb, nu de un adjectiv. Prin urmare, enunţul „Reporterul a încercat să discute cu trei bolnavi psihici” este incorect. Varianta corectă este „Reporterul a încercat să discute cu trei bolnavi psihic”. Lucrurile sunt parcă şi mai clare când ne referim la o persoană de sex femeiesc. Enunţul „Verişoara noastră e bolnavă psihică” sună oribil. Varianta corectă nu poate fi decât „Verişoara nostră e bolnavă psihic”.

Aceeaşi greşeală se constată în cazul sintagmei „debili mintali”. Şi aici este vorba tot de o exprimare incorectă, exact din motivele de adineauri: situaţia reclamă folosirea unui adverb, nu a unui adjectiv. În aceste condiţii, enunţul „Doi debili mintali au fost agresaţi pe stradă” este greşit. Varianta corectă este „Doi debili mintal au fost agresaţi pe stradă”.

Lucrurile se complică în ceea ce priveşte sintagma „deţinuţi politici”, care este folosită greşit, din punctul de vedere al majorităţii specialiştilor. Varianta corectă este, de bună seamă, „deţinuţi politic”, respectându-se formula de la „bolnavi psihic” şi „debili mintal”.

Asta fiindcă nu deţinuţii ca atare sunt politici; motivele pentru care au fost încarceraţi au fost motive de natură politică (atitudine duşmănoasă faţă de regim, cum se spunea pe vremuri, delict de opinie, instigare la revoltă etc.).

Şi totuşi, însuşi site-ul asociaţiei care se ocupă de reprezentarea acestei categorii de prigoniţi ai istoriei se numeşte Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România. Nu e prima greşeală care apare pe un site oficial şi probabil că nu va fi nici ultima. E bine de reţinut totuşi că enunţul „Am vorbit despre persecuţiile cărora le-au fost supuşi deţinuţii politici” este incorect. Varianta corectă este „Am vorbit despre persecuţiile cărora le-au fost supuşi deţinuţii politic”.

Şi „asistaţi social” se înscrie în acelaşi tipar, sensul sintagmei fiind „asistaţi din punct de vedere social”. Aceasta este forma corectă, nicidecum „asistaţi sociali”. Paradoxal şi prin urmare greu de explicat, cei care se ocupă de asistaţii social sunt „asistenţi sociali”. Aici adverbul face loc adjectivului, la fel ca în sintagmele „critici literari” sau „directori generali”. După cum am mai spus de câteva ori, limba română are câte excepţii, atâtea capcane. Sau invers, dacă preferaţi.

sursa: digi24.ro