Vârsta adolescenţei constituie o perioadă dificilă pentru copil. Problemele de familie, mai ales separarea părinţilor, îi pot agrava starea şi îl pot împinge către gesturi disperate. Oricât de mult v-ar afecta divorţul, fiţi alături de el!

Vorbiţi deschis cu el

Uneori, copilul poate fi destul de matur pentru a înţelege motivele separării părinţilor. Însă alteori, adolescentul se poate închide în sine, refuză să mai vorbească, are tulburări de somn sau nu mai este interesat de şcoală.

Aşadar, încercaţi să discutaţi cât mai deschis cu el şi spuneţi-i ce o să se întâmple. Încurajaţi-l să vorbească despre ceea ce simte şi despre eventualele temeri legate de divorţ. Discuţiile deschise îl pot ajuta să treacă mai uşor peste despărţirea voastră.

Nu-l lăsaţi să se înstrăineze

Copilul se poate simţi vinovat de eşecul mariajului părinţilor şi astfel va încerca să se înstrăineze de ei. Aşadar, există riscul să fugă de acasă sau să se integreze într-un grup de prieteni care nu sunt tocmai pe placul vostru. În acest fel, adolescentul încearcă să se „răzbune” pentru suferinţa sa, crezând că doar cei de vârsta lui îl pot înţelege.

Fără certuri în faţa lui!

Pe toată durata divorţului, este indicat ca ambii părinţi să stea de vorbă cât mai mult cu copilul. Totuşi, dacă nu doreşte să discute, nu-l presaţi cu întrebări şi evitaţi să-l certaţi.

Adolescentul trebuie să simtă afecţiunea celor doi părinţi şi să nu se înstrăineze de bunici, de colegii de şcoală sau de grupul de prieteni. Evitaţi să vă certaţi în prezenţa acestuia şi, dacă este în grjia unuia dintre voi, nu-l îndepărtaţi de celălalt părinte.

Nu căutaţi vinovatul

Este posibil ca unii copii cu părinţi divorţaţi să se simtă diferiţi şi oarecum „incompleţi” faţă de ceilalţi copii de vârsta lor, ceea ce se poate transforma într-o adevărată frustrare. De aceea, este posibil ca ei să îşi formeze o viziune greşită asupra căsătoriei.

Este bine să-i spuneţi adolescentului că, uneori, despărţirea este inevitabilă. Iar dacă

se întâmplă, în niciun caz nu este vina copiilor. De asemenea, este posibil ca, după divorţ, adolescentul să se simtă mai „liber”.

Acordaţi-i treptat încrederea de care are nevoie, dar nu excludeţi un control discret asupra vieţii lui. Astfel vă asiguraţi că nu va face excese de niciun fel, plus că eliminaţi riscul ca el să se simtă abandonat.

Părinţi şi după divorţ

Nu este uşor pentru un adolescent să accepte că viaţa lui se va schimba deodată. Aşa că este important să-l faceţi amândoi să înţeleagă că îi veţi fi în continuare mamă şi tată, chiar dacă vă despărţiţi. Astfel, lucrurile se vor desfăşura normal în continuare, el beneficiind de dragoste şi de afecţiune din partea ambilor părinţi.

În cazul în care tânărul devine mult prea deprimat, este bine să cereţi ajutorul unui psiholog. Unui specialist îi poate încredinţa problemele sale şi va primi sfaturi despre cum ar trebui să procedeze.

Se crede că adolescenţii sunt mai pregătiţi, spre deosebire de cei mici, să treacă peste divorţul părinţilor, dar situaţiile diferă în funcţie de caz. Trăirile lor intense pot duce chiar şi la boli psihosomatice.

Unii adolescenţi pot depăşi mai uşor despărţirea părinţilor, chiar dacă asta implică dificultăţi legate de schimbarea domiciliului, a şcolii şi a grupului de prieteni. Alţii pot fi afectaţi pe termen lung, fiind necesară intervenţia psihologului. Părinţii trebuie să-l asculte pe adolescent, fără să-i judece trăirile şi sentimentele.

 

sursa: clicksanatate.ro