Dacă într-adevăr e nevoie de un sat întreg pentru creşterea unui copil, cum rămâne cu părintele singur? Orice părinte căsătorit a cunoscut prea multe momente de epuizare totală, descurajare si disperare.

Îşi pot imagina aceşti părinţi măcar o secundă cum ar fi să le facă pe toate singuri, să ştie că nu au un partener care va veni sa-i elibereze în câteva ore sau a doua zi? Unele mame singure au grijă de copiii lor nu doar câteva luni sau ani, ci pe tot parcursul copilăriei acestora.

Cum e oare să faci totul singur? Părinţii singuri au cea mai dificilă slujbă din lume. Şi pentru că o fac singuri, unii sunt în mod deosebit vulnerabili şi îşi răsfăţa copiii.

A fi părinte este o sarcină destul de dificilă, chiar şi atunci când folosim la maximum motorul şi avem rezervorul plin. Cand copilul este bolnav, de exemplu, nu contează că şi tu ai gripă. Eşti singura „asistentă de gardă”.

Mulţi părinţi sunt emoţionaţi din punct de vedere emoţional. A avea grijă de copii ne poate secătui de forţe. Unii părinţi singuri se confruntă cu ceea ce poate fi o adevărată corvoadă, crizele descurajante aleparenting-ului, cand nu primim nicio mâna de ajutor şi nu avem niciun umăr pe care să plângem.

Apoi mai sunt acele mici şi mari decizii. Parenting-ul şi educarea lipsită de răsfăţ necesită multă reflecţie şi deliberare. Mamele singure pot fi izolate, neavând într-adevăr pe nimeni la care să apeleze pentru sfaturi şi idei.

Trebuie luată în calcul şi vinovăţia. Vinovăţia probabil din cauza faptului că fac totul pe cont propriu, deoarece, în cazul mamelor singure, nu există soţ sau tată.

Vinovăţia îi poate face pe părinţii singuri să accepte în mod regulat ore de culcare târzii, să ofere cadouri nemeritate sau pe care nu şi le permit şi să scuze comportamente neadecvate pentru că nu ştiu că nu există nicio scuză. Aceeaşi vinovăţie le poate motiva pe mamele singure să-şi neglijeze propriile nevoi.

Ce pot face părinţii singuri ca să contracareze aceste presiuni stresante către răsfăţ?

  •  Sa se odihnească, să mănânce bine, să facă gimnastică şi să aibă grijă de sănătatea lor.
  •  Să găsească şi să întreţină relaţii sănătoase - cu prieteni, familie sau potenţiali parteneri - cu persoane care să-i asculte şi să-i sprijine la nevoie.
  •  Să se bazeze pe oameni de încredere care să-i ajute să ia decizii întemeiate şi să-şi stabilească o filosofie a parenting-ului.
  •  Sa creeze spaţii pentru distractie, bucurie şi cultivare de sine în viaţa lor.

Cu siguranţă, nimeni nu este atât de naiv să creadă că de acum încolo, o să vă puneţi pe voi pe primul loc. Sper doar că va veţi îngriji să faceţi din bunăstarea voastră o prioritate înaltă - dacă nu de dragul vostru, măcar de dragul copilului.

sursa: one.ro