Jocurile video nu pot fi evitate din programul copiilor, dar asta nu reprezintă neapărat ceva negativ. Depinde doar de gradul de informare al părinţilor şi abilitatea lor de a alege jocurile potrivite.

Dacă laşi un bebeluş de un an să se joace cu un iPad, nu numai că îl va ţine complet absorbit ore în şir, dar la finalul acestor ore va fi deja expert în jocurile şi aplicaţiile gadgetului. Un studiu recent indică faptul că 37% dintre copiii de până la 3 ani din România intră cu regularitate pe internet pentru a accesa jocuri online. Înainte chiar să înveţe să scrie şi să citească, orice copil expus la tehnologie devine expert în jocurile video, în navigare pe net şi în orice inovaţie tehnologică care apare în casă. Iar joaca lor se mută, adesea spre disperarea părinţilor, de pe maidanele cartierelor şi din parcuri în faţa ecranelor computerelor, implicaţi trup şi suflet într-unul dintre cele mai noi jocuri video.

În încercarea de a face noile tehnologii accesibile maselor, companiile producătoare le-au construit în jurul conceptului de user friendly, cu interfeţe cât mai intuitive pe care copiii le stăpânesc aproape instinctiv. Editorul site-ului GamingNexus i-a dăruit fiului său autist, în vârstă de patru ani, jocul video Kinecto pentru consola Xbox. „După câteva indicaţii elementare, fiul meu a început să navigheze singur prin meniu şi să pornească noi jocuri. Am rămas stupefiat. Cei de la Microsoft au făcut o treabă atât de bună încât fiul meu se descurcă la fel de bine ca orice copil, iar joaca cu el pe Kinecto e una dintre cele mai emoţionante experienţe ale mele, ca părinte”, scrie Kyle van Hemmert. Prin accesibilitatea lor, jocurile video sunt cele mai avansate activităţi din punct de vedere cognitiv în care se pot implica copiii de doar câţiva ani. Imersiunea într-o nouă dimensiune, cea digitală, le diversifică percepţia asupra lumii şi îi învaţă să distingă între diferite medii şi realităţi.

Balaurul de sub pat?

Comportamentul neobişnuit al copiilor în raport cu tehnologia a stârnit panică în rândurile multor părinţi, dar şi al specialiştilor în educaţie, cu privire la potenţialele riscuri pe care expunerea prelungită la computer le implică. „Jocurile video sunt cea mai rapid răspândită dependenţă şi cel mai mare pericol pentru copiii de azi - comparabil cu abuzul de droguri şi alcool”, susţine petiţia online a asociaţiei „Mame Împotriva Jocurilor Video” (în engleză, MAVAV). Profesorul de literatură engleză de la UCLA, Mark Bauerlin, a scris chiar o carte intitulată The Dumbest Generation, despre cum era digitală îi prosteşte pe copii şi pune în pericol viitoarea noastră cultură. „Noile generaţii reprezintă ilustraţia ignoranţei viguroase, nedescriminatoare”, scrie profesorul. Toate gadgeturile şi jocurile video la care sunt expuşi pot duce chiar la tulburări de atenţie, sugerează psihiatrul Edward Hallowell în cartea sa CrazyBusy, în care se lamentează cu privire la lipsa lecturilor copiilor şi a jocurilor în aer liber. Violenţa în mediile sociale, deficitul de atenţie, lipsa abilităţilor sociale şi a interesului faţă de cultură sunt toate puse pe seama computerului şi mai ales a jocurilor pe computer.

 

Acest mod de a vedea lucrurile se confruntă însă cu două bariere în viaţa reală. Pe de o parte, studiile care indică beneficiile jocurilor video sunt mai numeroase şi mai spectaculoase decât cele cultural-apocaliptice, iar pe de altă parte noile tehnologii vor fi imposibil de eliminat din viaţa micuţilor. Singura abordare raţională rămâne atunci să facem distincţia între un copil care îşi petrece câteva ore pe zi în faţa computerului şi altul care îşi petrece întreaga zi, şi mai ales în ce fel de jocuri şi activităţi sunt angrenaţi ei în tot acest timp. Jocurile precum Need For Speed, de exemplu, care solicită doar formarea unor reflexe simple, sunt recunoscute pentru faptul că pot surescita copiii, crescându-le nivelul de violenţă. Există însă multe exemple de jocuri care nu doar că le îmbogăţesc imaginaţia şi le dezvoltă diferite reflexe, dar îi face să îşi antreneze creierele pentru o mai bună viziune în spaţiu, capacitatea de a lua decizii corecte sub presiunea timpului, spiritul de observaţie şi abilităţile de lider şi lucru în echipă.

Super-copii la joacă

Prin dezvoltarea percepţiei asupra contrastului şi umbrelor aşa cum le văd pe ecran, jocurile video contribuie la îmbunătăţirea vederii în spaţiu. Un nou studiu arată că, după ce au jucat timp îndelungat jocurile rapide de acţiune Call of Duty 2 şi Unreal Tournament, participanţii au avut rezultate mai bune la exerciţiile care testau abilităţile de luare a decizilor. Cercetătorii de la laboratorul de ştiinţe cognitive de la Universitatea Rochester au descoperit că jocurile video de acţiune dezvoltă în copii o sensibilitate mai ridicată la ce se întâmplă în jurul lor, iar diferenţa se simte în micile activităţi de peste zi, cum ar fi să-şi depisteze prietenii în mulţime, să se concentreze la mai multe lucruri în acelaşi timp sau să nu se rătăcească în oraş.

Multe dintre cele mai populare jocuri video în rândul copiilor sunt cele online, de masă, care au schimbat însăşi natura distracţiei. Dacă jocurile cu un singur jucător folosesc doar reflexele rapide ale degetelor, într-o lume precum cea din World of Warcraft sau Nowhere Else and Beyond, care au zeci de milioane de jucători din întreaga lume, trebuie să colaborezi şi să înveţi din experienţă. Există chiar jocuri de masă care implică lecţii de dans, considerate o revoluţie în comunitatea de gamingDance Mela a fost creat de Kreeda, o companie indiană, iar utilizatorii îşi crează avataruri pentru a explora universul Kreeda şi dansează pe un covoraş conectat la computer care le indică locurile pe care trebuie să păşească în ritmul melodiei. Un studiu făcut la Brigham Young University a arătat că exerciţiile fizice pe care copiii le fac jucându-se pe console precum Wii Sports pot contribui semnificativ la menţinerea unui tonus fizic bun. Cu ajutorul unor controlere, copiii se angrenează în jocuri care îi solicită fizic, precum tenis, fotbal şi chiar diferite tipuri de lupte.

În cartea Crescuţi digital de Don Tapscot, recent lansată de editura Publica, este prezentat un experiment care trebuia să verifice dacă surzii aveau reflexe vizuale mai bune decât oamenii cu auz. Participanţilor li se arăta pentru o clipă o imagine încărcată cu balast vizual, pe care apoi urmau să o identifice. Iar dacă un om obişnuit vede imaginea în 50% din cazuri, unul dintre studenţii care lucrau la experiment a dat testul şi a obţinut punctajul maxim. După mai multe teste, au ajuns la concluzia că studenţii care jucau toată noaptea Counter Strike şi alte jocuri de acţiune aveau o memorie vizuală de două ori mai bună decât media.

Dezvoltare ludică

O echipă de cercetători în educaţie de la MIT a construit, la iniţiativa Smithsonian Institute, un experiment online de educaţie a copiilor în domeniul ştiinţei. Au lansat un joc interactiv online numitVanished, al cărui scenariu a fost special creat pentru a-i face să descopere singuri materia de la orele de ştiinţe exacte. „Vanished e construit în aşa fel încât să dezvolte abilităţile de gândire critică şi rezolvare a problemelor şi să le valorifice într-un context ştiinţific. Prea mulţi elevi consideră că ştiinţele exacte nu sunt distractive sau că le sunt inaccesibile”, a spus Scot Osterweil, directorul MIT Education Arcade, la conferinţa de presă.

Gaming-ul este astăzi mai mult decât o ocupaţie pentru copii şi tineri, a devenit o cultură de masă extrem de variată, complementară celor deja existente şi perfect capabilă să interacţioneze cu acestea. Colaborările de tip Harry Potter, în care cartea, filmul şi jocul video oferă, fiecare, o experienţă unică a aceleiaşi poveşti, şi-au demonstrat deja potenţialul pe piaţă. Iar jocurile funcţionează, adesea, ca extensii digitale şi interactive ale cărţilor de literatură sau ale altor produse culturale. Mai mult, jocurile video recente sunt realizate de artişti consacraţi şi reprezintă un mix high tech de animaţie, cinema şi pictură, după cum s-a arătat într-o demonstraţie pentru presă a companiei Epic Games.

Psihologii recomandă să nu interzicem copiilor acele lucruri sau activităţi care îi atrag, pentru că riscăm să le facă pe furiş şi să înveţe să se ascundă de părinţi. Iar, cel puţin în cazul jocurilor video, nici nu este necesar să le eliminaţi din viaţa tinerilor pentru a evita consecinţele lor negative. Este mult mai inteligent să le întoarceţi în favoarea voastră, oferindu-i copilului acele jocuri care vor contribui la dezvoltarea sa fizică sau intelectuală. „Părinţii ar trebui să se joace cu copiii lor jocuri video. Acest lucru contribuie la consolidarea relaţiei părinte-copil şi la starea generală de fericire a copilului”, spune Laura Padilla-Walker, cercetător care a condus un studiu la Brigham Young University, conform căruia tinerele adolescente care se joacă din copilărie jocuri video cu taţii lor sunt semnificativ mai fericite decât cele ai căror părinţi nu s-au implicat în astfel de activităţi. Copiii au, aşadar, o relaţie de intimitate cu tehnologia, iar dacă doriţi cu adevărat să pătrundeţi în intimitatea copilului nu-i puteţi neglija această latură.

 

sursa: one.ro